Print Friendly, PDF & Email

surse alternative:

Astăzi, primul film suprarealist este considerat Câinele andaluz, al lui Bunuel. Dar istoria cinematografiei reține că, înainte cu un an și jumătate, apăruse La Coquille et le Clergyman / Cochilia și clericul / The Seashell and the Clergyman, producție franceză, cu actrița română Génica Athanasiou / Ioana Athanasiu în rol principal. De fapt, în singurul rol feminin din film.

Filmul a fost lansat pe  februarie 1928 la Paris și a scandalizat, atât prin tehnica sa experimentală, cât și prin temă: halucinațiile erotice ale unui preot provocate de soția unui enoriaș. Filmul este un mediu-metraj: 28 de minute la dimensiunea inițială sau 31-33 de minute în versiunile recuperate de cinefili sau 44 de minute într-o versiune de arhivă. Deși în unele scene acest lucru nu este evident, sunt doar trei personaje, reduse la arhetip: clericul, soția generalului și generalul. Cei trei actori sunt Alex Allin, Génica Athanasiou și Lucien Bataille. Regia îi aparține regizoarei Germaine Dulac, una dintre primele cineaste ale lumii. Scenariul este după Antonin Artaud, figură relevantă a avangardei – poet, prozator, dramaturg, eseist, pictor, actor, teoretician al cinematografiei etc.

O anecdotă spune că Antonin Artaud s-ar fi opus adaptării, dar, în lipsa legislației privind proprietatea intelectuală de la începutul secolului 20, nu a putut împiedica realizarea filmului. Răzbunarea sa a fost ca la premieră să o insulte din sală pe regizoarea filmului, în timpul proiecției acestuia.

Antonin Artaud, screenwriter of „La coquille et le clergyman”, was enraged with Germaine Dulac, the female director who had made the film. At the première, that took place at the Salle des Ursulines, Artaud and a friend of his began to shout to each other: „Who did this film ?” „Madame Germaine Dulac did !” „And who is madame Dulac ?” „She’s a cow !” / via IMDB

Ulterior, Artaud și-a nuanțat atitudinea și a sfârșit prin a-și asuma implicarea:

„Am căutat ca prin acest scenariu să realizez ideea cinematografului vizual în care însăși psihologia este devorată de act. (…)  Acest scenariu cercetează adevărul sumbru al spiritului prin imagini izvorâte din ele însele și al căror sens nu decurge din situațiile în care ele se dezvoltă, ci dintr-o formă de necesitate interioară, dintr-o forță care le proiectează în lumina evidenței incontestabile.” /  Antonin Artaud, Cinéma et Réalité

British Film Institute a inclus, în 2015, filmul pe o listă cu cele mai importante 10 producții experimentale radical feministe. Criticul Bev Zalcock, coordonator al proiectului BFI, considera că ostilitatea lui Artuad și a altor avangardiști se datora tocmai acestui spirit feminist, opus „frăției suprarealiștilor”.

În ultimele decenii, filmul a fost proiectat oficial în mai multe festivaluri de renume. În urma acestor proiecții, există mai multe coloane sonore concepute pentru acest film mut de artiști importanți ai muzicii contemporane.