Virgilius Moldovan și „Meating” în Festivalul „Baroque Urban”

Virgilius Moldovan, „Struggle”

Proiect cultural apărut cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Un articol de Gabriela Robeci

Virgilius Moldovan aduce în atenție niște imagini ale realității neînfrumusețate, lăsând loc de gândire. Figura corpului idilic ilustrat în mass media se spulberă și rămâne goală în cadrul expoziției „Meating”, unde adevărul nud, din spatele hainelor, nu lasă loc pentru frumusețea convențională.
Standardul de frumusețe dispare și rămâne doar reprezentare brută a corpului uman, fără vălul comod al trupurilor frumoase și sănătoase. Personajele sunt cele din viața curentă, ne-estetizate și ilustrate brut. Carnalitatea cadaverică plină de învinețiri generează un sentiment incomod prin sugestia de îmbolnăvire și de moarte, două problematici ce se doresc a rămâne ascunse, departe de orice fel de promovare în viața de zi cu zi. Incomodul se remarcă nu doar prin tratare, ci și prin alegerea personajelor sau a acțiunilor lor. Câteva imagini ce ating limitele neconvenționalului pentru privitor ar fi: figura nud a lui Hitler cu un iepure jupuit în mână, ce amintește de performance-ul lui Joseph Beuys „Cum să explici imaginile unui iepure mort”; lupta unui personaj dublat cu pielea arsă în lucrarea „Struggle”; „Beuys și Beuys” același om reprezentat la dublu prin două corpuri goale etajate unul peste celălalt; și omul cu un șarpe frânt în două ce ține o funie la gură sub formă de căluș. Nivelul de confort optic este dus la limita tolerabilului, iar senzația cu care rămân privitorii este de una de șoc.
Proporțiile exagerate transformă personajele în uriași între oameni, ușor confundați cu ființe vii. Dacă exacerbarea este specific barocă, iluzia optică generată de materiale și pictură este și ea o trăsătură preferată în secolul XVI. Virgilius Moldovan utilizează diferite materiale pentru sculptură, însă cel mai impresionant efect e conferit de siliconul cu inserții de pigmenți. Texturarea suprafeței sugerează o piele reală, sub care venele ar fi pulsat sângele la un moment dat. Totalitatea lucrărilor și amplasarea lor creează impresia de scenă decorată cu brutalitatea realității carnale.

Festivalul „Baroque Urban” din Timișoara pare să își propună câteva din punctele însumate de deciziile Conciliului de la Trento, reînvigorând principiile din secolul XVI: teatralitatea, iluzia materialelor și proporțiile grandioase. Dacă în cadrul primei ediții din anul 2016 Gheorghe Fikl a fost reprezentantul „barocului” de secol XXI, anul acesta a fost propusă expoziția „Meating” a lui Virgilius Moldovan.

Virgilius Moldovan, „Serpent”

Virgilius Moldovan, „Dansatoare”

Virgilius Moldovan, „Dansatoare”

Virgilius Moldovan, „Beuys și Beuys”