Marcel Iancu intenționa să dărâme un vechi monument al Bucureștiului; Securitatea și-a lăsat propria amprentă arhitecturală asupra Palatului Kretzulescu; Biserica Dintr-o Zi poartă urmele prost șterse ale unui pasaj suprateran de secol 18, iar blocurile comuniste au fost folosite de scenograful Sergiu Singer pentru a testa avant la lettre ideile arhitecturii postmoderniste - sunt concluziile arhitectului și publicistului Radu Comșa după ce a vânat detaliile vechiului oraș. Reconstituit din urme pe tencuială și din inscripții și metope ascunse sub benere publicitare și grafitti, Bucureștiul își dezvăluie memoria involuntară și un subconștient bogat în simboluri. Bine citite, detaliile arhitecturale păstrează, uneori mai puternic decât clădirile însele, accente ale ideologiilor publice și ale vieților private, constituindu-se într-un complex decor al cotidianului, dar și într-o memorie sedimentară a lui.

Dacă, în ansamblul lor, clădirile trebuie să respecte gusturi publice și canoane profesionale, detaliul arhitectural are o mult mai mare libertate, fiind locul de fuziune a accidentului istoric, a trendurilor, a trăirilor personale, a convingerilor ezoterice, uneori, sau, pur și simplu, a spiritului ludic.