Scriere-cult pentru perioada sa şi nu numai, supune investigaţiei (lipsa de) principii a in-/ex-cluziunii sociale prin intermediul a trei protagoniste memorabile, prinse în continua luptă pentru recunoaştere şi respect dintr-o societate sudist-americană ale cărei stereotipuri de rasă, clasă, gen stau în calea interacţiunii umane fireşti. Dacă provenienţa şi traiectoriile (non)-eroinelor diferă, laolaltă le aduc valorile cardinale ale empatiei, solidarităţii, comunicării, pe care Walker construieşte un model de comunitate spirituală. Pledoarie împotriva prejudecăţilor şi discriminării de tot felul, Culoarea purpurie atribuie, însă, calităţile esenţiale strict personajelor feminine. Vorbind despre emanciparea rasială în genere, cartea nu se sfieşte să expună şi agresiunea împotriva femeilor de culoare în interiorul propriului grup etnic, atrăgându-şi critici acerbe din partea a varii congeneri, cititori, cercetători de sex masculin, deranjaţi de francheţea abordării. citește cronica - PDF pag. 30

Cu Whoopi Goldberg în rolul principal şi o distribuţie secundară din care fac parte Oprah şi Danny Glover, printre alţii, Culoarea purpurie scoate la iveală nu numai faţa cumplită a discriminării rasiale în sudul american, la mulţi ani după abolirea sclaviei, ci şi drama femeii de culoare, oprimată şi abuzată nu doar pe motiv de rasă, ci şi de gen, educaţie şi clasă socială. "Sunt săracă, sunt neagră, poate sunt chiar şi urâtă, dar Dumnezeule, sunt aici. Sunt aici." spune la un moment dat personajul principal, cu o voce şi putere regăsită târziu, în a doua parte a unei vieţi pline de abuzuri. (...) Este Spielberg responsabil pentru crearea unei versiune edulcorate, prea lustruite pentru a mai semăna cu realitatea, a dramei profunde a femeii negre surprinse în romanul-sursă Culoarea purpurie? Posibil. Dar cert e că (şi) prezenţa lui pe scaunul regizorul a adus filmului nu mai puţin de 11 nominalizări la premii Oscar. citește cronica - PDF pag. 30