Jason Bourne (2016)
Regie: Paul Greengrass
Scenariu: Paul Greengrass, Christopher Rouse
Distribuție: Matt Damon, Tommy Lee Jones, Alicia Vikander
Pe vremuri existau filme de cinema și seriale de televiziune. Cu un deceniu în urmă (camera video digitală e vinovată) s-a generalizat o nouă categorie: filmul de televiziune. Acum, de câțiva ani (vinovat, probabil, e microprocesorul quad-core), se generalizează și serialul de cinematograf. Seria Bourne este un bun exemplu.
Puțini știu că seria ”Bourne” chiar a fost, la origine, o miniserie de televiziune. Se turna în 1988, cu Richard Chamberlain în rolul titlular, și avea un singur sezon. Titlul serialului, care avea la bază prima carte dintr-o trilogie semnată de Robert Ludlum, era chiar ”Identitatea lui Bourne”. Celelalte cărți ale trilogiei erau ”Supremația lui Bourne” și ”Ultimatumul lui Bourne”. Toate au fost reluate în 2002, imediat după moartea romancierului, într-o serie cinematografică ce îl avea pe Matt Damon în rolul principal. Subiectul e destul de schematic și previzibil pentru filmele de acțiune, având la bază cât mai multe teorii ale conspirației: un soldat îmbunătățit chimic pentru a deveni asasinul perfect, fără scrupule și fără memorie, se revoltă împotriva programului guvernamental secret prin care a fost creat și încearcă să-și recupereze memoria și umanitatea. Personaj romantic așadar, de la Byron citire. Filmul a dovedit însă abilități speciale care trec dincolo de scenariul, să recunoaștem, rudimentar. Cinematografic, filmele din serie stabilesc de fiecare dată noi standarde pentru filmul de acțiune prin montajul alert, filmările cu tehnologia de mâine și coregrafia luptelor. Al treilea film al seriei, ”Ultimatumul...” (2007), a obținut trei premii Oscar (dintre cele acordate echipelor tehnice - două pentru sunet și unul pentru editare).
Cu un așa capital și beneficiind de mecanismele popularității globale, Bourne nu a fost lăsat la vatră după terminarea trilogiei. Sub impulsul dat de companiile de video gaming, care au cumpărat licența Bourne, scenariștii au găsit modalități prin care să prelungească viața personajului dincolo de limitele trilogiei originale. În 2012 s-a turnat partea a patra a seriei, ”Moștenirea lui Bourne” (preferatul meu din serie, dacă mă întreabă cineva). Pe lângă ritmul și cinematografia excelente, filmul a mai reușit o performanță: aceea de a valorifica potențialul personajului principal, Jason Bourne, în absența acestuia. În filmul din 2012 nu joacă Matt Demon, prins cu filmările la ”Tărâmul făgăduinței”/”Promised Land”. Acțiunea se centrează pe un alt personaj (care nici nu apăruse în trilogie), jucat de Jeremy Renner, produs al aceluiași program ultrasecret al CIA și beneficiar al aceleiași predispoziții globale către teoriile conspirației.
În 2016, după nouă ani de pauză, Matt Demon a fost convins să revină în pielea personajului. Acest Bourne-5 reușește performanța de a se ancora de evenimente și fobii de ultimă oră, din agenda globală (grevele din Grecia, terorismul arab, potențialul de a se transforma în Big Brother al rețelelor sociale ș.a.), dovedind că schema Ludlum e una modulară care, de acum înainte, se va putea autogenera, aidoma hărților din noile jocuri video. La urma urmelor, ”teoria conspirației există - spunea un prieten - pentru că adesea și conspirațiile există”. Iar concluzia este că, odată readus Bourne pe ecrane, se intenționează minim câteva noi trilogii.
Cronici
Ancuța Proca în Dilema veche | Jason Bourne e cel de-al treilea Bourne semnat de Paul Greengrass (care nu a regizat nici recentul Moştenirea lui Bourne, nici primul film din serie, Identitatea lui Bourne) cu Matt Damon în rolul principal şi e, cel mai probabil, şi cel mai conformist din seria sa. (...) Greengrass are drept alibi faptul că seria sa e influențată de documentar (de unde preia și filmarea cu camera din mînă) și, deci, de o preferință față de lucruri existente, mai degrabă decît proiectate.
Angelo Mitchievici în România literară | Jason Bourne este un spion în afara sistemului, fără o agendă efectivă decât aceea a protejării propriei sale vieţi dar al cărui preţ creşte cu fiecare încercare eşuată de a-l lichida. Rând pe rând şefii agenţiei se lovesc de această piatră de încercare, ceea ce declanşează un fel de război intern având drept miză prinderea sau eliminarea sa. Faptul de a rezista ca particulă liberă, de a contracara rând pe rând pe agenţii trimişi să-l ucidă dovedeşte failibilitatea sistemului. Bourne joacă pentru sistem rolul agentului patogen care mobilizează şi antrenează anticorpii. Însă, sistemul se dovedeşte corupt tocmai în urma testului Bourne
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.