„Detroit” (2017) – Treptele abuzului

Print Friendly, PDF & Email
Cronică de film | Autor: Nicu Ilie | 29 iunie 2018 |

Stilul analitic și antidiscursiv al lui Kathryn Bigelow a ajuns să îi obosească sau să îi irite pe cineaști. Asta ar fi singura explicație pentru care un film ca „Detroit” nu a primit nicio nominalizare la vreunul dintre premiile relevante. Totuși, performanța pe care o obține cu acest film depășește din multe puncte de vedere pe cea care i-a adus marele premiu la Oscar („The Hurt Locker”, 2008) sau sute de nominalizări la mai toate trofeele de peste ocean („Zero Dark Thirty”). Limbajul cinematografic elaborat, axat pe reconstrucția minuțioasă, secundă cu secundă, a unor scene din viața a zeci de personaje puse în situații limită era pusă în superproducțiile anterioare în slujba evocării unor momente cu mare relevanță din istoria cea mai acut contemporană – războiul din Irak în „Hurt Locker”, asasinarea lui Osama bin Laden în „Zero...”. Subsanța politică a filmului se menține și în „Detroit”, dar, aparent, subiectul pierde din actualitate. Acțiunea se petrece în 1967, în timpul revoltelor pentru drepturi civile. Aproape jumătate din durata filmului este acoperită de o singură scenă, cu zeci de personaje – polițiști și suspecți – într-o casă izolată dintr-una din suburbii. Bigelow și-a însușit eticheta de „psiho-documentarist” care i-a fost aplicată după „Hurt Locker”. În „Detroit” recreează până la nivelul de autenticitate al unui documentar psihologia abuzului în serviciu de care se fac vinovați polițiști care au ucis și terorizat mai mulți suspecți în timpul a ceea ce presa a numit „incidentul de la motelul Alger”. Frica, frustrarea, sadismul, stupiditatea, slugărnicia, opacitatea instituțională, lipsa de coordonare și vidul de autoritate ce caracterizează în situații de criză chiar și structurile militarizate cele mai antrenate – toate sursele violenței sunt descompuse în firimituri și expuse ca într-un insectar în secvențe interminabile, dar care reușesc performanța de a avea o tensiune în permanentă escaladare, până dincolo de paroxism. Filmul nu e un reenactment, ci cuprinde episoade ficționale, iar o parte din personaje au nume schimbate. Nu e adevărul absolut despre ce s-a petrecut în motel Alger, ci o reconstituire a capacității instituțiilor de a genera violență și de a mușamaliza abuzuri. Nu e o piesă de istorie. E un manifest transistoric.

Detroit (2017)

Regia:
Kathryn Bigelow

Scenariul:
Mark Boal

Staruri:
John Boyega, Will Poulter, Algee Smith, Jason Mitchell, John Krasinski, Anthony Mackie

Durata:
2h 23min