Efecte vizuale. Și cu asta am zis tot ce era de zis. Povestea nu reușește să spună nimic nou, dar trist e că nici nu și-a propus. În schimb, reușește să nu facă trăznăi, să nu creeze nonsensuri sau să inventeze mitologii de uz local, ceea ce e mare lucru. Echipa filmului a văzut atent, cu creionul în mână, filmele New Age din anii 1980 în care un occidental disperat ajunge în vreun templu asiatic și, instantaneu, atinge un nou nivel de conștiință sau cum decid regizorii să o numească. Dar aceeași echipă a văzut, tot cu creionul în mână, și documentare din noua noologie de la marginea fizicii teoretice - teoria relativității, teoria M ș.a. Povestea poate astfel să se strecoare fără daune majore și prin hinduismul pentru începători, și prin fizica pentru entuziaști, aducând laolaltă multiversuri, găuri de vierme și principii spirituale într-un mod nu foarte inventiv, dar ferindu-se atent de implauzibil.
Efectele vizuale sunt impresionante, mai ales cele în care orașe întregi sunt „pliate” de deformări spațiotemporale, iar gravitația este alterată după bunul plac al personajelor. Imaginile caleidoscopice, cu simetrii recursive, cuplate pe ecuații fractalice - departamentul FX a făcut nu doar creație, ci și experiment matematic. Rezultă o frumusețe pe care cei mai mulți dintre spectatori nu o vor putea numi, dar o vor reține printre imaginile impresionate văzute în viața lor.