„Rogue One” – într-o galaxie foarte, foarte îndepărtată, unde creativitatea a fost ucisă + Cronologia narativă a seriei „Star Wars”

Nu e o situație obișnuită pentru un regizor să i se dea scena finală și să i se sună: „Fă un film cu asta”. Dar nici Gareth Edwards nu e un regizor obișnuit. El are o mai mare experiență în conducerea departamentelor de efecte speciale decât ca director de film, deși e și una și alta. Ca regizor a mai turnat două lung-metraje: „Monsters” (2010, cu tripozii alieni din Mexic) și „Godzilla” (2014, „episodul” cu accidentul nuclear din Japonia și tsunamiul). Ca artist digital/fx designer a semnat opt producții, parte dintre ele seriale, parte documentare. Lui i s-a încredințat și acest film din seria „Războiul Stelelor”, dar rezultatul, ciudat, e că filmul nu strălucește nici la regie, nici la efecte speciale.

Rogue One înseamnă Primul Derbedeu. E numele unei nave de luptă, dar chiar și titlul filmului arată lipsa de imaginație. Te aștepți mai degrabă la un film cu James Dean, la o producție din anii 60-80, decât la una din 2000 și ceva. 

Filmul are o oarecare corectitudine, dacă ești membru în vreun fan club Jedi și nu vrei să vezi cum tot ce știai despre poveste este dat peste cap de un regizor care știe povestea inițială mai prost decât tine. Dar, dincolo de această corectitudine, filmul e nul. Nu reușește decât să umplă o pată albă din povestea originală. Nivelul său e pur ilustrativ.

Dramatic, filmul nu are niciun punct culminant. E sub nivelul unui episod dintr-un serial tv pentru că nici nu are propria poveste, nici nu participă, în mod efectiv, la o alta. Dealtfel, toată lumea știe, de la bun început, finalul filmului, și îl știe încă din 1977 - pentru că acest final este intriga originalului „Star Wars” de la care a pornit întreaga nebunie. Așa se face că actuala echipă de la „Rogue” nici nu s-a mai obosit să contureze personaje, să picteze lumea în care ele evoluează, să  dezvolte narativ povestea. Totul e rezolvat în cele mai ieftine șabloane, iar singurele lucruri bune din film sunt (în parte) efectele vizuale. Unele nu nemaivăzute, dar bine lucrate, bine finisate. Putea fi trecută la lucruri bune și distribuția (cu Mads Mikkelsen, Forest Whitaker în roluri secundare), dar actorii nu au primit replici, nu aveau ce să joace. Au fost distribuiți doar pentru că, dacă sunt pe afiș, pot atrage oamenii în cinematografe.