Hell or High Water (2016)
Regizor: David Mackenzie
Scenariu: Taylor Sheridan
Distribuție: Dale Dickey, Ben Foster, Chris Pine ș.a.

Într-un decor de western veritabil, în loc să crească vaci, doi frați texani aleg să spargă bănci. Motivele lor sunt diferite, dar despre ele vom afla mai multe pe măsură ce filmul evoluează, spectatorul primind drămuite informațiile necesare înțelegerii secvenței de deschidere a filmului: cei doi pătrund într-o bancă și îi golesc sertarele de bancnotele mici, nemarcate, plănuind în continuare jefuirea altor bănci. Acțiunea lor pare sistematică și dedicată unui scop. Surpriza finală – dacă este să dau ceva din casă – este faptul că nu banii sunt importanți aici, nu cupiditatea, ci la capăt este un țel care depășește sumele amărâte pe care cei doi le jefuiesc. Încă un amănunt care oferă substanță filmului este dat de profilele diferite ale celor doi frați. Dar deja v-am dezvăluit prea multe.
Pe urmele celor doi frați furăcioși se pune un polițist greoi și ursuz, aflat la un pas de pensionare, acesta fiind însoțit de un indian, prilej tocmai bun de comentarii rasiste – și de-o parte, și de alta. Și așa începe o goană nebună de-a șoarecele și pisica: unii fug, iar alții se țin după ei. Toate culminează într-o secvență tensionată psihologic, în care răufăcătorul isteț se confruntă cu polițaiul deștept și versat, într-o manieră cu totul diferită de aceea a westernurilor clasice. Nu e o confruntare cu pac-pac, ci una a inteligențelor. Câștigă cel care e mai destupat la minte.
Un buddy movie și o satiră socială, totodată, Hell or High Water e un film bine echilibrat, cu tăceri și cadre lungi, cu o imagine bine lucrată, ușor melancolică și comentând când mai deschis, când mai oblic neajunsurile unei epoci în care oamenii sunt lăsați singuri să se lupte cu sistemul – aici, reprezentat de bănci.

