Borgman (2013)

Regia și scenariul: 
Alex van Warmerdam

Staruri:
Jan Bijvoet, Hadewych Minis, Jeroen Perceval, Alex van Warmerdam, Sara Hjort Ditlevsen

Durata:
1h 53min

Nu e dracul chiar atât de negru, dacă a luat atât de multe premii. Dar nici roz nu e. Filmul, nominalizat la Cannes, este strălucitor prin amestecul de oroare şi amuzament, de monstruos şi familiar. Dar nu e perfect. La final veţi constata că unele momente au fost doar pentru show şi că trei momente dramatice nu beneficiază de nicio cheie. Însă, când tragi linie, filmul iese clar pe plus. Alex van Warmerdam, un regizor mai mult festivalier, reuşeşte unul din rarele filme adresate în egală măsură publicului cult şi spectatorilor de thriller, concentrând într-un mod plăcut toate spaimele şi angoasele omului din suburbiile fancy. Şi acum o întrebare pentru cine a văzut filmul: este Borgman Diavolul însuşi, un locotenent al Diavolului sau un simplu boschetar?

Palmares

Cannes
Nominalizare la Palme d'Or

Recenzii

Cătălin Olaru în Cultura:

Nu e o întâmplare ca filmul a fost comparat de criticii de la Indiewire nu cu The Omen, cu Poltergeist sau cu alte titluri importante din registrul horror supranatural, ci cu Funny Games al lui Haneke sau cu Kynodontas al lui Lanthimos. Gradinarul care ajunge sa fie eliminat de Camiel si de asociatii sai e doar o victima colaterala, la fel si sotia sa. Ei nu conteaza sau conteaza mai putin atât pentru protagonist, cât si pentru van Warmerdam. Situati la baza lantului trofic capitalist, doar ei sunt nevinovati pâna la capat, doar ei sunt fara pacat. (citește cronica; atenție, conține sinopsis!)

Magda Mihăilescu în Cultura:

La Haneke asistam la un joc gratuit, o chinuire estetizanta a victimelor (era de ajuns sa apara în cadru mingiuta alba a celor doi tineri atacatori si tresaream). Pe Alex van Warderdam l-am banuit de tentatia unei tifle date societatii bunastarii. Raspunsul sau la conferinta de presa nu a fost prea departe: „Am încercat sa nu dau un sens anume filmului meu, dumneavoastra sunteti liberi sa-l interpretati. Poate este vorba despre o critica a societatii occidentale, iar oameni precum Camiel, eroul meu, vin pentru a ne pedepsi pentru prea multa noastra fericire“. (citește cronica)

Mihai Fulger în Observator cultural:

„Şi se coborîră pe Pămînt pentru a-şi întări rîndurile“. Cu acest motto, aparent un verset desprins din Apocalipsă, se deschide bizareria cinematografică Borgman, care a fost asemuită de critici cu tot felul de filme, mai vechi sau mai noi: de la Boudu salvat de la înec al lui Renoir pînă la Funny Games al lui Haneke, de la Îngerul exterminator al lui Buñuel pînă la Canin/Dogtooth al lui Giorgos Lanthimos, de laTeorema lui Pasolini la Kill List al lui Ben Wheatley. Toate aceste comparaţii sînt flatante, dar filmul lui Alex van Warmerdam se distanţează de titlurile menţionate prin permanenta sa pendulare între critica socială (satiră acidă a burgheziei occidentale) şi fantastic (citește cronica; acces numai pentru abonații O.c.)