Vlaicu Golcea, sunet și cuvânt

Print Friendly, PDF & Email
Portrete | Autor: Cristina Rusiecki | 4 octombrie 2018 |

Scurtă prezentare

Deși vorbim despre un muzician, Vlaicu Golcea este om de teatru până în vârful unghiilor. Când semnezi muzica a peste o sută de spectacole, când regizori ca Radu Alexandru Nica, Florin Fieroiu, Theodor Cristian Popescu, Radu Afrim, Sorin Militaru, Erwin Șimșensohn, Lia Bugnar, Vlad Massaci, Dan Tudor și Alexander Hausvater te invită în mod curent să lucrezi cu ei, când actorii din multele spectacole la care ai colaborat vorbesc despre tine și cu admirație, și cu simpatie, te numești, inevitabil, om de teatru. De mulți ani, îl găsim pe Vlaicu Golcea într-o echipă sudată cu regizorul Radu Nica, semnând universul sonor al spectacolelor sale.

Fie că imaginează sunete care intră pe sub pielea publicului, construind, pe nesimțite, prin intermediul coloanei sonore, dramaturgia emoțională a spectacolului, fie că semnează piese muzicale explicite, cum sunt mult-iubitele songuri din creația lui Radu Afrim, cu frază muzicală, text, refren și tot tacâmul, ca în Piața Roosevelt de la Teatrul Național Timișoara, Vlaicu Golcea este – probabil alături de Ada Milea –, compozitorul cu cele mai mari performanțe și cele mai numeroase contribuții în muzica de teatru a ultimelor două decenii.

La o primă impresie, Vlaicu Golcea se compune dintr-o privire vie, iscoditoare, barbă și mult umor. Iar acestea par să facă parte și dintre trăsăturile sale esențiale de muzician. Versatilitatea cu care trece de la un gen la altul, compunând și pentru teatru, și pentru film, prezența în numeroasele apariții pe scenă, ca performer, atât în țară, cât și în străinătate, se asociază numai bine cu cantitatea de umor și ingeniozitatea cu care Vlaicu Golcea compune songurile amuzante din, să zicem, Piața Roosevelt. Sau compune și performează în Shukar Collective, o trupă al cărei succes s-a bazat pe umorul cu care tratează zestrea tradițională a orizontului muzical românesc.

La o primă impresie, Vlaicu Golcea se compune dintr-o privire vie, iscoditoare, barbă și mult umor. Iar acestea par să facă parte și dintre trăsăturile sale esențiale de muzician. Versatilitatea cu care trece de la un gen la altul, compunând și pentru teatru, și pentru film, prezența în numeroasele apariții pe scenă, ca performer, atât în țară, cât și în străinătate, se asociază numai bine cu cantitatea de umor și ingeniozitatea cu care Vlaicu Golcea compune songurile amuzante din, să zicem, Piața Roosevelt. Sau compune și performează în Shukar Collective, o trupă al cărei succes s-a bazat pe umorul cu care tratează zestrea tradițională a orizontului muzical românesc.

Vlaicu Golcea rămâne o persoană colocvială, pe care toți cei cu care a lucrat par să o îndrăgească la cote maxime, fie regizori, fie actori, după cum se vede în rândurile de mai jos:

caret-down caret-up caret-left caret-right

„Bărbosul care calcă pe scenă și umblă de colo-colo în timp ce actorul repetă intens. Asta pentru că trebuie să simtă tensiunea din interiorul scenei ca să compună muzica. Așa ne-a spus. Are umor. Recunosc muzica scrisă de el atunci când găsesc o necunoscută în linia melodică, o ruptură firească și nefirească, de fapt.

A completat atât de bine conceptul regizorilor prin soundtrack. Publicul spectator este inclus în coloana lui sonoră.

Vlaicu mi-a explicat și ce e cu viața asta. E înțelept.

Muzica lui surprinde. Experimentatul e numărul unu pentru el și asta este ce m-a marcat și pe mine în lucrul cu el. Plus că el are încredere în fiecare voce de actor și poate să compună oricând o melodie pentru el care să și sune a ohrwurm (de n-o mai poți scoate din cap). Ne cunoaștem din 2010. Nu m-am săturat să lucrez cu el.”

Olga Török actriță Teatrul German de Stat Timișoara

„Vlaicu e unul din cei mai buni prieteni ai mei, de aceea îmi e foarte greu să vorbesc despre el cât de cât obiectiv. Calitățile lui sunt atât de multe, încât sunt sigur că i s-ar părea indecent să le expun public. Nu pot să nu amintesc însă generozitatea, umorul și inteligența lui – cu totul ieșite din comun. E un artist radical, extrem de bine informat nu doar din punct de vedere muzical, căci are cunoștințe temeinice din foarte multe domenii: film, literatură, arte plastice sau, deloc întâmplător, oenologie. E exigent în tot ceea ce propune în producțiile la care lucrează și e preocupat intens de înțelegerea conceptului regizoral și a întregului angrenaj spectacular, la care se raportează adesea polemic, dar mereu constructiv. E un artist în cel mai adevărat sens al cuvântului, care propune concepte muzicale puternice și care potențează adesea revelator celelalte discursuri din spectacol. Nu în ultimul rând, Vlaicu este și un spectator foarte avizat al spectacolelor la care lucrează, cu păreri adesea acide și pertinente, funcționând, cel puțin cu mine, și ca un foarte util dramaturg al spectacolului, în sensul german al termenului.”

Radu Nica regizor

„Vlaicu este exemplul perfect de persoană hygge. Întâlnirile cu el opresc timpul în loc și se poate întâmpla să ai senzația că ești ba la o cafea cu fratele tău, ba la psiholog, ba într-un dialog cu un înțelept buddhist sau la un pahar de vin cu cel mai bun prieten. Este un artist care face muzică cu fiecare frază, privire, gest, mâncare pe care o gătește, cu fiecare tăcere. Este printre oamenii aceia care parcă au ajuns la esența umană, care au înțeles mai mult despre viață decât ceilalți. Un astfel de om îți poate schimba complet perspectiva asupra teatrului, asupra realității și a vieții în general. Inteligența, cinismul și simțul umorului, atât de savuros!, te fac să-i duci dorul foarte des. Vlaicu chiar e hygge!”

Raisa Ane actriță

CV

Muzician de jazz, contrabasist, sound designer și producător, Vlaicu Golcea a absolvit Academia de Muzică București, secția Jazz, în 1998. Este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A concertat în afara țării în Franța, Elveția, Ungaria, Belgia, Bulgaria, Olanda, Spania, Germania, Cehia, Austria și Polonia. Cu o discografie de peste treizeci de titluri apărute în țară și peste hotare, muzicianul își desfășoară activitatea și în diverse domenii ale artei sincretice, ca muzica de teatru, de dans contemporan, de film (lung și scurtmetraj), instalații multimedia.

În muzica de teatru, a debutat în spectacolul regizat de Radu Afrim, Mansardă la Paris cu vedere spre moarte, Teatrul Național Cluj-Napoca. De atunci a mai semnat muzica a peste o sută de spectacole, iar in 2009 a primit Premiul Uniter pentru muzica de teatru. Cu Teatrul Odeon a colaborat la spectacolele Extrem, regia Sorin Militaru, joi.megaJoy, E doar sfârșitul lumii și Câtă speranță, ultimele în regia lui Radu Afrim. În spectacolele acestuia a mai semnat muzica la Cheek to Cheek, Teatrul „Nottara”, Piața Roosevelt, Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Timișoara. A colaborat și cu regizorul Sorin Militaru, compunând muzica în spectacolele Elnoknok (Șefele), Szigliget Theatre, Szolnok, Ungaria, Viața mea sexuală, Teatrul Național București, Noises Off!, Teatrul Tineretului Piatra Neamț, Electra, Teatrul Tomcsa Sandor, Odorheiu Secuiesc, Sandros, Teatrul Figura Studio, Gheorghieni, Pana de automobil, Teatrul de Stat Constanța, Somnul (Alvas) Teatrul Național Târgu Mureș, Compania „Tompa Miklós”, Cu sufletul nu-i de glumit, Teatrul de Stat Constanța și Visul unei nopți de vară, Teatrul Național Cluj-Napoca.

A lucrat și alături de Alexander Hausvater la Don Juan et Faust, Teatrul Maghiar de Stat Timișoara, de Lia Bugnar, la Stă să plouă, Teatrul Luni Green Hours, Firmituri, Teatrul Luni Green Hours, Jocul de-a adevărul, Teatrul Metropolis, de Radu Alexandru Nica, la Hamlet și Breaking the Waves, ambele producții ale Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu, apoi alături de Theodor Cristian Popescu, la Auto Da Fe, Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu, Krum, Teatrul Național Târgu Mureș, Compania „Liviu Rebreanu” și de Ion Caramitru, la 7 dintr-o lovitură și Toți fiii mei, Teatrul Național București.

Vlaicu Golcea a compus și muzică de film pentru următoarele documentare produse de TVR: Uganda 15, cea mai tânără țară, cel mai sărac continent, Cu papucii prin deșert, Atunci și acum, toate în regia lui Marian Voicu. Totodată, a semnat muzica în filmele Legături bolnăvicioase, regia Tudor Giurgiu, Phoenix 2005, regia Titus Muntean, ILPH, Protecting Horses Worlwide și Furia, regia Radu Muntean.

Vlaicu Golcea a avut și nenumărate colaborări la spectacole de dans contemporan: Life Sequences, coregrafia Florin Fieroiu, Teatrul de Operetă Ion Dacian, Supersomething, coregrafia Cosmin Manolescu, Visa Game, coregrafia Cosmin Manolescu & Pascal Aillo, Don’t Ask the Blonde, coregrafia Cosmin Manolescu, Kira Riikonen și Roberto Casarotto, Teraines Fertilles, coregrafia Carla Bottiglieri, Brahim Sourny și Ria Probst.

Vlaicu Golcea s-a remarcat și ca autor al muzicii și performer, împreună cu Sorin Romanescu, în Encounter Improvisations, cu Mark Tompkins (Franța) și în spectacolele Ready (Modern) Made, For All My Friends, Teatrul Odeon, ca și în instalația coregrafică Human Installation, toate în coregrafia lui Florin Fieroiu sau în Take Five, din nou, împreună cu Sorin Romanescu, coregrafia Carmen Coțofană. De altfel, a semnat muzica și pentru evenimente în aer liber, spectacole multimedia și instalații.

Creația i-a fost recunoscută prin numeroase premii: Premiul UNITER pentru muzica de teatru, Premiul „Muzicianul de jazz al anului”, acordat în 2005 de revista Actualitatea Muzicală a Uniunii Compozitorilor din România, Premiul Kent Explora pentru inovație în muzică, pentru Shukar Collective, Premiul pentru excelență în muzică AIEVEA, acordat de revista Cuvântul în 2003, Trofeul Radio București AIEVEA, Premiul pentru cel mai bun album de jazz al anului 2002 acordat de revista Societatea Națională de Radiodifuziune Mariei Răducanu, lui Vlaicu Golcea și lui Sorin Romanescu pentru creația din Pe vale, Premiul pentru cel mai bun album de jazz al anului 1999, Jazz Unit from Now on…, acordat de revista Actualitatea Muzicală a Uniunii Compozitorilor din România.

Printre cele mai recente spectacole la care a lucrat se numără Disputa de Marivaux, regia Vlad Massaci, coproducție Teatrul „Nottara” și Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad. Următoarele reprezentații din București cu Disputa sunt pe 5 și 14 octombrie, ora 19.00, la Teatrul „Nottara”.

 

Muzică de Vlaicu Golcea

Ascultă și descarcă muzică de pe siteul personal al autorului: