„Când ești limpede-limpede cum un poem compromis e
scris adică și poate transcris
cu buzele cu ochii cu sprâncenele
trase la indigo
cu amprentele digitale cu brațele-ntregi
vârâte-n text cum într-un aluat
cu totul și cu totul aiurit rătăcit
în oglindă ca-ntr-o limbă străină
și totuși mai limpede nici că se poate.”
| paginile 14-15