Am ieșit. Încotro?

Festivalul Euroregional de Teatru TESZT, organizat de Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timișoara, s-a deschis cu spectacolul Exit, coproducție a teatrului gazdă cu Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad și Teatrul Național din Sombor, în regia renumitului Schilling Árpád. Laureat în 2009, al Premiului Noi Realități Teatrale, acordat de Consiliul Europei, regizorul a devenit azi, împreună cu Gulyás Márton și Vágó Gábor, „pericol pentru securitatea Ungariei”. Noul „titlu” și l-a cîștigat prin criticile manifeste aduse regimului Victor Orbán, pentru limitarea libertății de expresie, corupția din țară și deschiderea Budapestei către Moscova.

„A venit ziua cea mare, am primit cel mai prestigios premiu de la guvernul Fidesz – Medalia de trădător. Noi trei reprezentăm amenințarea principală pentru pacea din Ungaria, și nu Victor Orbán, care ne oferă țara pe tavă pentru politicile coloniale ale Rusiei”, a scris regizorul pe pagina sa de FB.

Timp de patru luni, regizorul, aflat la prima sa montare în România, a inițiat repetiții cu patru stiluri de joc diferite, în patru locuri diferite: Timișoara, Arad, Szombor. După cum a mărturisit la discuțiile de după spectacol, lucrul a început cu improvizații și jocuri de familiarizare a actorilor din trupe diferite. Metoda după care s-a lucrat producția a fost devised theatre (dramaturgie Biró Bence), ceea ce a imprimat spectacolului o structură laxă care, după cum a declarat regizorul, s-a schimbat pînă în ultima zi. Cu alte cuvinte, cele ale actorului Andrei Elek, la repetiții au participat „doisprezece oameni care vorbesc limbi diferite, nu se sprijină nici pe decor, nici pe costume și care trebuie să formeze o echipă”. De la această provocare a început totul.

Producția dezvoltă o temă de actualitate – un grup eteroclit de migranți economici din Sud-Estul Europei stă blocat, din motive incerte, în vamă în Marea Britanie. La fel ca actorii, personajele provin din zone culturale și lingvistice diferite. În situațiile imaginate de interpreți, grupul arată ca o Uniune a Europei în mic, în care marginea tinde către centru. Prima întrebare a regizorului pare să fie cum se creează dinamica unui grup în care nimeni nu cunoaște pe nimeni, în afara perechilor soț-soție, frate-soră, tată-fiu. Cei mai mulți dintre ei nu stăpînesc o limbă în care să se înțeleagă. Adunați întîmplător în același spațiu, într-o situație care pînă la urmă va deveni dramatică, oamenii formează legături spontane, dar firave, pe bază de omenie, de interes sexual sau de... palincă.

Scenele improvizate surprind mici fragmente de existență, relevante în situațiile limită, pentru prejudecățile și habitudinile cu care fiecare a venit din Est. Puse cap la cap, acestea fac parte dintr-o paradigmă a diferitelor tipuri de relații discordante, mai ales de familie, cu conflicte „în așteptare” – între frate și sora creionată de actriță în culori proaspete, între soț – soție (cu hibele aferente cuplului, cu atenția ei exagerată pentru el și atenția lui pentru o colegă din grup) sau între tată – fiu. Cea din urmă pereche îi dă prilejul actorului Bandi András Zsolt să creeze din cîteva tușe un personaj expresiv, cu adîncimi și cu o privire inteligentă și iscoditoare. Tatăl contabil încearcă fără succes să se adapteze unei situații noi pentru decodarea căreia nu are instrumentele necesare – nici lingvistice, nici experiențiale.

Fără costume și fără decor, personajele ocupă atît centrul, cît și marginea mai degrabă după temperament decît după rolul de implicare în acțiune. Pe margine, personajul lui Tokai Andrea, vulnerabil-agresivă, copil crescut în orfelinat, face pereche spontană cu preotul de patruzeci și nouă de ani, suspectat de pedofilie în comunitatea de proveniență. Dar, într-un grup în care nimeni nu cunoaște pe nimeni, cine ar putea garanta pentru valabilitatea informațiilor care circulă prin aer? Tokai Andrea construiește din trăsături aspre, în timp ce Balázs Attila reușește unul dintre personajele cele mai pline, polul care aduce omenie. Implicat în ajutorul semenilor, natural, fără ostentație, preotul său plin de compasiune pentru toți cei ce se agită în jur va reuși, pe alocuri, să armonizeze comunitatea. Succesele lui se dovedesc, însă, efemere, căci o colectivitate născută ad-hoc, care nu vorbește o limbă comună și nu se coagulează decît pe buna dispoziție dată de palincă, riscă să fie expusă tuturor pericolelor: manipulare, zvonistică, alerte false, escrocherie etc. Pe scurt, ei sînt oamenii a căror protecție sau voință nu interesează pe nimeni. În acest conglomerat, Balázs Attila construiește un personaj pe cît de discret, pe atît de luminos. La antipodul său, ocupînd nu de puține ori centrul scenei, se află cel desemnat de grup să trateze cu autoritățile. Acesta reprezintă clasa politică in nuce. Venal, șmecher, gata să manipuleze în propriul interes, ține discursuri flamboaiante, curățîndu-și colegii de bani pentru serviciile oferite. Între ei, se află personajul interpretat de Andrei Elek, bine intenționat, împăciuitor, care vrea să pună umărul la găsirea unei soluții.

Structura spectacolului este fluidă, atenția se mută de la o pereche la alta, fiecare personaj ocupînd, pentru scurt timp, prim-planul în suita de mini-acțiuni scenice. Evident, greul stă pe umerii actorilor care trebuie să facă personaje credibile din date sumare. Iar personajul care intră cel mai bine pe sub pielea spectatorului este românca interpretată de Carmen Vlaga-Bogdan. Plecată în lume în căutarea unei relații care să-i umple viața, actrița creionează o femeie simplă și omenoasă, iubitoare de palincă, ființă căreia îi lipsește dureros apropierea de o alta. Actrița dozează bine, își colorează personajul în nuanțe calde, conturînd un om adevărat, cu substanță și biografie.

Exit se desfășoară pe orizontală, cu o panoplie de istorii scurte și relații schițate între personaje cu o singură referință biografică. În acest context, legăturile între diferitele grupuri (de doi) se creează ad-hoc, ca și solidaritățile de circumstanță cînd, la final, vine vorba de sacrificat victimele bolnave. Ca în orice spectacol bazat pe multă improvizație, lucrurile se precipită spre finalul care apare (cam) de nicăieri. Echipa investighează mecanismele unei violențe de nimic anunțate. Agitația născută între bărbații brusc războinici dă la iveală, ca în epopeile de început, impulsivitate, aroganță și – eufemistic vorbind –, o oarecare inapetență pentru luciditate. Acestea vor fi culorile finale ale grupului dintr-un spectacol care, într-o bună tradiție, pune mai mult întrebări decît aduce răspunsuri.

Bucureștenii vor putea viziona spectacolul Exit vineri, 13 octombrie, de la ora 19.00, la Arcub, în cadrul Platformei Internaționale de Teatru București #4.

EXIT

Scris pe baza improvizațiilor de Schilling Árpád și Láng Annamária
Dramaturgia: Bíró Bence

Coproducție Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timișoara, Teatrul Clasic Ioan Slavici din Arad și Teatrul Național din Sombor

Regia: Schilling Árpád

Traducere: Kedves Emőke, Molnár Zoltán
Coordonatori producție: Dobre Júlia, Fekete Réka, Gálovits Zoltán, Bojana Kovačević, Ságodi Ildikó

Distribuţia

Balázs Attila, Bandi András Zsolt, Csata Zsolt,Éder Enikő, Mátrai Lukács Sándor, Tokai Andrea, Vass Richárd, Andrei Elek, Carmen Vlaga-Bogdan, Ninoslav Đorđević, Branislav Jerković, Dragana Šuša