Burlaci și burlăcițe

Un cuplu. Ba nu, două cupluri. Și amândouă se gândesc la căsătorie. Dar căsătoria nu e treabă ușoară, așa că numai și gândul de a merge la Oficiul Stării Civile poate stârni coșmaruri. „A fi sau a nu fi. Aceasta e-ntrebarea”. Iar întrebarea se constituie într-un scenariul oniric al unei posibile căsătorii.

Deși piesa este scrisă de un israelian, spectacolul Burlaci și burlăcițe este o autentică mostră de commedia dell’arte, fapt ușor de explicat dată fiind originea regizoarei Alessandra Giuntini. De fapt, imagistica întregului spectacol trimite la origini mai adânci, ajungând până la Aristofan. Machiajul puternic al actorilor, costumele care exagerează anumite părți ale corpului, pășirea până la limita grotescului, licențiozitatea limbajului, toate acestea, îmbinate cu oniricul situației imaginate de Hanoch Levin, creează o imagine umflată, deformată și deloc flatantă a umanului.

Textul și spectacolul – sexiste, burlești, dar cu o adiere de poetic luat în răspăr – sunt un comentariu mușcător în jurul responsabilității umane, al angajamentului față de ceva „serios”, aruncând în aer stereotipurile și lăsând în urma lor un oftat – sau un... sforăit. Giuntini a stors totul din jocul actorilor, deveniți adevărate marionete de teatru, și le-a pus foarte bine în valoare calitățile.

Nu e un spectacol pentru oricine, fiindcă grotescul poate fi copleșitor uneori. Dar jocul actorilor, deliciul și naivitatea bufonieriei pot să cucerească multe zâmbete, iar asta e destul pentru un spectacol.

Sfatul nostru: nu mergeți dacă tocmai v-ați făcut planuri matrimoniale! 🙂