Ce vedem în FNT: „Obsesii” la Arcub

Print Friendly, PDF & Email
Spectacol | Autor: Cristina Rusiecki | 22 octombrie 2016 |

_an_7401

Cordonul ombilical nu s-a tăiat prea bine. Urmele lui au rămas întinse peste tot. În camerele de spital pe care le-a locuit ani și ani fetița bipolară. În casă, te miri unde: în parfumul cu care se dă Lora, în blănița cîinelui Louka, în telefonul de pe care tînăra sună la liniile fierbinți. Urmele acestea o înfășoară ca într-o magmă aprinsă, lichid amniotic care, devenit fortareață, rămîne de nestrăpuns. Din el picură pe rînd cînd dragoste, cînd ură, cînd dor, cînd revoltă. Și întotdeauna surescitare și fierbințeală a minții! Este descrierea pe scurt a personajului din one woman show-ul de la Arcub, Obsesii, pe care autorul Claudiu Sfirschi-Lăudat l-a confecționat din diferite fragmente din scrierile grecoaicei Margarita Karapanou. Iată ce l-a atras la ea:

„Margarita Karapanou a traversat lumea mergând – mereu într-un echilibru precar – pe o sârmă subțire, asemenea unei alte acrobate a literelor, Aglaja Veteranyi. A jonglat cu amintirile și a fost cât pe ce să se prăbușească. Până la urmă, s-a ținut dreaptă și a ajuns teafără de partea cealaltă a vieții. Veteranyi s-a prăbușit în gol. Părul mamei a cedat la un moment dat, s-a subțiat și n-a mai susținut-o. Margarita doar a traversat golul, deși a privit fascinată spre el, ca spre un iubit imposibil. Atât cât au putut, amândouă s-au agățat de cuvinte. Karapanou s-a salvat în cele din urmă prin literatură. A plătit scump, a trecut prin spitale așa cum unii vizitează orașe, dar a reușit să folosească cumva toată fierberea ei. A scris. Scrisul a fost modul ei de a trăi. Doar așa se salva de la o zi la alta. O salvare precară. Dar a funcționat. A scris cu mult nerv, aproape cu mânie. Când nu scria, cădea în gol, o apuca depresia, dar ca o pasăre care face acrobații în zbor, tot așa și ea transforma căderea liberă în gol a depresiei într-un avânt și mai puternic și se înălța încă și mai sus, de o apuca amețeala.

Marile calități ale textului pe care Claudiu Sfirschi-Lăudat „l-a improvizat liber”, inspirat de proza Margaritei Karapanou, stau în luciditate și ironie. Cuvintele scriitoarei, la rîndul său, fiică de scriitoare sînt căptușite cu maliție. Iar din amestecul dintre vulnerabilitatea femeii cu mintea rătăcită de pastile, din care frazele continuă să țîșnească, și sarcasmul cu care își tratează condiția, mama și dependența de ea se naște umor cu carul.

Plin de ritm, de contraste, de puncte și contrapuncte izbutite, textul lui Claudiu Sfirschi-Lăudat este literatură curată. Spectacolul Obsesii de la Arcub nu este performance, nu mizează nicidecum pe directețe și performativitate, ci pe plăcute adîncimi literare, pe un limbaj doldora de expresivitate.

Am scris ca și cum aș fi improvizat liber pe o temă dată. O auzeam pe Margarita Karapanou vorbindu-mi, iar eu îi răspundeam. A fost o scriitoare căreia îi plăceau jocurile. Mereu a vrut să scrie un thriller. Așa că am intrat în jocul ei, am chemat-o și pe ea la joacă și, până la urmă, a ieșit o joacă serioasă. Din care poți ieși rănit. Dar Karapanou a fost mereu o luptătoare. Așa că jocul din Obsesii este, de fapt, o lecție de viață.

- Claudiu Sfirschi-Laudat

În Obsesii, regizorul grec Yannis Paraskevopoulos imaginează un one woman show cu momente dramatice, pline de tensiune. Într-unul dintre cele mai bune roluri ale carierei, actrița Cerasela Iosifescu abordează registre diferite, de la moliciunea minții la înfrigurarea extremă a tinerei scriitoare, trecînd de fiecare dată printr-o bună doză de umor. De văzut și savurat!

Vezi și cronica din „Observator cultural”:

Autorul înlătură senzația de „literatură“, compensînd inerenta lipsă de dramatism a faptului relatat, și nu trăit sub ochii spectatorului, prin ritmul susținut al scriiturii. Spațiul nebuniei se traduce într-o limbă vie, în care ironia mustește în porii fiecărei replici. [...] Cărnos, discursul dramatic începe brusc, fără floricele pregătitoare. Cîinele Louka, mama, iubiții fac ca universul dramatic să devină repede familiar, înlăturînd distanța dintre spectator și poveștile istorisite. Din text, dar și din interpretarea Ceraselei Iosifescu, reiese un personaj puternic, excelent conturat. Directețea scriiturii și umorul surprinzător, în ciuda detaliilor despre boală și tratamente, asigură un impact adînc, ca și numeroasele fraze cu efect-surpriză, construite pe jocul contrastelor dintre început și final.

Cristina Rusiecki, Scriitoarea e nebună?, pe observatorcultural.ro - citește

OBSESII

de Claudiu Sfirschi-Lăudat
după texte de Margarita Karapanou

Cu: Cerasela Iosifescu
Regia: Yannis Paraskevopoulos
Decor & costume: Lia Dogaru
Asistent regie: Claudiu Sfirschi-Lăudat

Producător:
ARCUB – Centrul de Cultural al Municipiului București

Durată spectacol: 1h 15min

CÂND?

21 octombrie
Ora 20.00
24 octombrie
Ora 22.00

UNDE?

ARCUB-Gabroveni

Vezi pagina ARCUB.

Spectacolul Obsesii e o punere în scenă despre abis. Şi cine ştie mai multe despre abis decât o bipolară? [...] Toată disperarea, pe alocuri  diabolică, a bolnavei, care vrea să moară şi nu poate să moară, este transfigurată de Cerasela Iosifescu, care pare uneori că se frânge pe scenă, atât de bine joacă bipolaritatea personajului. Rolul, de o mare dificultate şi complexitate, prin paroxismul trăirilor, prin dualitatea stărilor extreme – de la bucurie, la mânie şi tristeţe – e o piatră de încercare, mai bine de o oră, pentru orice actriţă. Cerasela Iosifescu se aruncă, cu toată fiinţa ei, în această provocare şi trece, emoţionant, prin tot parcursul acestui rol.

Simona Chițan, „Obsesiile” unei bipolare, pe adevarul.ro - citește

Cerasela Iosifescu e arc întins, strună vibrândă. Oscilând între extremele şi obsesiile Lorei, actriţa îşi dozează remarcabil forţele, îşi gradează mijloacele, schimbă cu naturaleţe registrele. Timp de o oră, asistăm la frământările şi tremurul Lorei. Fără patetism. Cu luciditate. Traseul fizic al personajului începe din micul balcon al spaţiului (moderna Sală Mare – ARCUB Gabroveni), continuă printre spectatorii din sală şi avansează spre scenă. Acolo, între catwalk şi ecranul de proiecţie din fundal, se petrece viaţa sa: printre pastile supradimensionate, între cadă şi patul de spital, oglinda ca pol al sinelui şi roşii telefoane de sexy-line, legătura cu exteriorul.

Maria Zărnescu, Necesare „Obsesii”, pe yorick.ro - citește

Cerasela Iosifescu, în rolul Lorei, este acolo pe scenă, asistăm timp de o oră la frământările şi tremurul ei şi nu-i putem spune: Lora, termină dragă, nu mai dramatiza atât, hai că avem treabă! Pentru că patetismul Lorei nu îşi are finalitatea nici în compătimire şi nici în repulsie. Ci într-o –  hai să-i spunem aşa, că tot ne aflăm în preajma unor trăiri psihice destructurante – bipolaritate de uz comun, cotidiană şi generală. 

Carmen Corbu, Bipolaritatea noastră cea de toate zilele, pe B-Critic.