În cadrul Festivalului Pledez pentru Tineri, organizat de Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, activismul social a îmbrățișat diferite aspecte în spectacolele selectate, cum s-a dovedit și în producția Create. Act. Enjoy, Pena, în regia și scenografia Adinei Lazăr. Iată cum sună prezentarea:

„Două femei. Șase povești despre durerea de a fi femeie.

Cum îți revendici corpul când alții încearcă să ți-l confiște?

Într-o țară în care o dată la patru ore o femeie este violată, lipsește educația sexuală, iar avortul este considerat mijloc de contracepție, femeile riscă să își piardă identitatea și controlul asupra vieții.

Pena este un spectacol despre cum plonjezi cu ochii închiși în forme construite de o societate patriarhală. Și despre cum îi deschizi.”

Pena (cuvînt care în limbă spaniolă înseamnă bătaie de cap sau durere) abordează tarele femeii în societatea actuală. Ceea ce face ca acest spectacol să aibă mai multă priză la public în comparație cu altele în care creatorii își aștern militant teza considerînd că aceasta ține loc de artă, fără mari eforturi în plus, este decența și răbdarea cu care cele trei creatoare construiesc discursul scenic: fără patetism și fără vehemență. Cele două personaje nici nu bagă degetele în ochi, nici nu condamnă.

Întunecimea minții provocată de Biserica Ortodoxă care nu ține pasul cu societatea modernă, impunînd limite, fără a oferi modele credibile, implicațiile avortului, poziția femeii în familia tradițională, cu un bărbat violent pe care îl iubește și căruia îi tolerează brutalitatea mai degrabă decît să-și cîștige independența muncind, înapoierea societății în ceea ce privește cuplurile homosexuale, tratată într-o scenă răvășitoare ce se construiește pas cu pas pînă cînd ajunge la atrocitățile pe care fetele trebuie să le îndure au fost cîteva dintre temele tratate de spectacol.

Două actrițe talentate, Serena Secară și Andreea Șovan, dau viață situațiilor imaginate de regizoarea Adina Lazăr. Ele interpretează niște povești cu relevanță care trasează, pe nesimțite, conturul înapoierii societății noastre, în larga ei majoritate, față de femeie. Șapte scene sugestive pentru abuzurile fizice și emoționale ale căror victime sînt femeile. Ceea ce face ca teza să nu se simtă este tocmai diversitatea de mijloace actoricești de care cele două uzează pentru a-și construi personajele. Serena Secară și Andreea Șovan sînt credibile, sînt naturale, sînt vii și expresive.

Un spectacol proaspăt, cu ritm, fără timpi morți, o opțiune bună pentru arta deopotrivă angajată și de calitate, cu două actrițe pe care mi-ar plăcea să le mai văd.