La Cluj, la Reactor de Creație și Experiment, care are 11 ani de existență, regizoarea Petro Ionescu a imaginat o Trilogie a solidarității. Iubire, putere și solidaritate sunt temele care au preocupat-o. Primele două, iubirea și puterea, le-a gândit hegelian, ca teză și antiteză. A urmat, apoi, sinteza: solidaritatea. Nu degeaba prima parte, statement-ul regizoarei, de acum trei ani, este despre iubire. „În iubire nu ar trebui să existe relații de putere”, spune Petro Ionescu. Doar că, din păcate, nu trăim în lumea ideală în care doar ne iubim. Dimpotrivă, trăim într-o lume în care dominante sunt relațiile de putere. Iar acestea, nu de puține ori, generează suferință. Care, într-o societate normală, naște solidaritatea.

Odată temele stabilite, regizoarea a recurs la formula sa preferată, teatru devised. Textul e un colaj la care a contribuit fiecare membru al echipei; și nu vorbim numai de actori, ci inclusiv de scenograf, asistent de regie sau DJ. Din poveștile sau din reflecțiile lor, sau din formulările lor poetice a ieșit un spectacol emoționant și foarte divers stilistic, care începe cu nevoia de protecție a tuturor ființelor – om, animal, plantă –, pentru a se termina cu splendoarea comuniunii. Din traseul acesta, al iubirii, nu putea lipsi elogiul celei dispuse la orice sacrificiu pentru a-și proteja puiul: mama.

Scena este ticsită de obiecte. Scenografa Alexandra Budianu a imaginat un spațiu cu materiale din plastic, fabricate industrial, asupra cărora, nu a vrut să intervină estetic. Un spațiu în contradicție cu tema! Într-un colț, se află un fel de cocon cu aparență organică, adăpost pentru fiecare personaj. Există și obiecte mici, dar cu relevanță mare pentru poveste. Regizoarea a cerut fiecărui actor să aducă un obiect despre care să povestească. Unii au spus povești reale, de familie, alții le-au inventat. Apoi au început exercițiile de improvizație din care dramaturgul Cosmin Stănilă și regizoarea au extras ce era mai potrivit pentru spectacol.

Spectacolul este conceput cu momente distincte, fără legătură între ele. Unul dintre cele mai emoționante este cel cu scrisoarea Nadejdei Mandelstam către soțul ei, scriitorul Osip Mandelstam, arestat și omorât în gulagul rusesc, în epoca stalinistă, alături de alte milioane de „dușmani ai poporului”. Dar partea aceasta are o introducere, și ea cu acoperire în realitate, plină de tandrețe.

Spectacolul a tradus iubirea prin sacrificiu, prin devotamentul mamei, prin tensiunile în familie. Și, evident, a abordat absența iubirii și singurătatea. Dar Partea 1. Iubirea se termină într-o atmosferă de serenitate greu de povestit sau de redat în imagini video. Pur și simplu, trebuie să fii acolo ca să te înfrupți din toată bucuria aceea.

Reactor de Creație și Experiment Cluj-Napoca

Partea 1. Iubirea

Texte: ale întregii echipe
Regia: Petro Ionescu
Dramaturgia: Cosmin Stănilă și Petro Ionescu
Scenografia: Alexandra Budianu
Muzica: Alexandru Condurat

Asistență de regie: Dominik M. Iabloncic, Ioana Toloargă, Roxana Țentea
Cu: Andrada Balea, Cătălin Filip, Alina Mișoc, Adonis Tanța și Octavian Voina