O altfel de alienare

Print Friendly, PDF & Email
Spectacol | Autor: B-Critic | 1 octombrie 2016 |

Ajung în după-amiaza zilei de 26 septembrie la sediul Centrului de teatru educational Replika unde urmează să se joace spectacolul Pisica verde de Elise Wilk, în regia lui Bobi Pricop, de la Teatrul „Luceafărul” din Iași. Intru mai întâi într-o curte interioară unde aşteaptă mai mulţi oameni, majoritatea foarte tineri. Ni se spune că prima dată trebuie să ne luăm căşti şi abia pe urmă să intrăm în sală. Îmi iau căştile şi sunt îndrumată către o uşă. Ezit. Nu pare a fi intrarea într-o sală de spectacole. Din încăpere iese fum, e beznă şi totuşi altă cale de acces nu văd. Îmi pun căştile, intru şi încep să înţeleg despre ce este vorba.

Mă aflu în mijlocul spectacolului, printre actori şi spectatori. În căşti aud muzică, un monolog, apoi altul şi altul… Încerc să reperez persoana care îmi vorbeşte „la ureche”, dar nu reuşesc. Toţi sunt tineri cu căşti pe urechi, dansează, se mişcă, dau din mâini, sar. Lucru firesc pentru că mă aflu într-un club a cărui atmosferă este foarte bine reconstituită de scenografa Irina Moscu. Personajele piesei, Dani, Bianca, Boogie, Robert, Roxana şi Flori, mi se dezvăluie treptat, pe măsură ce îl ascult pe fiecare. Aflu gânduri, sentimente, întâmplări din viaţa de zi cu zi ale acestor adolescenţi. Aflu mai ales felul în care reuşesc să se rupă de realitate, să evadeze în vis sau în lumi imaginate şi construite de ei înşişi. În aceste lumi este posibil orice: să vezi o pisică verde, să ai un înger păzitor la comun cu cea mai bună prietenă, să faci vrăji cu ajutorul a două oglinzi sau să fii împreună cu persoana pe care o placi în secret.

pisica_verde_festival_3_1

pisica_verde_festival_1_1

 

Pisica verde

de Elise Wilk

Regia: Bobi Pricop
Scenografia: Irina Moscu

Distribuţia: 
Dragoș Maftei, Ioana Corban, Alex Iurașcu, George Cocoș, Carmen Mihalache, Camelia Dilbea

O producție a Teatrului pentru Copii și Tineret „Luceafărul” Iași

 

De unde această nevoie a personajelor de a se refugia într-o realitate magică închipuită? Greu de răspuns. Deşi provin din medii sociale diferite, fiecare pare că se confruntă cu aceeaşi problemă de vreme ce apeleză la un fel de protector imaginar care să-i apere de tot ce le produce un disconfort emoţional sau fizic în viaţa cotidiană. Doar că această stare magică este stimulată de pastile şi droguri, alcool, derapaje psihice care, în final, conduc la sfârşitul tragic al Biancăi. Acest lucru îi derutează şi mai mult pe prietenii şi colegii ei care conştientizează că nu se mai pot baza pe himere.

Regizorul Bobi Pricop reuşeşte o foarte originală montare a textului folosind sistemul silent disco, iar împreună cu actorii TeatruluiLuceafărul” din Iaşi, Natalia Corban, Dragoş Maftei, Camelia Dilbea, Alex Iurașcu, Carmen Mihalache şi George Cocos creează un spectacol inedit. Am plecat cu senzaţia că, deşi am făcut parte din întreg, am fost, într-un fel, singură iar fiecare personaj mi-a spus doar mie povestea lui.

Articol de Alexandrina Codarcea, studentă Facultatea de Teatrologie Tg. Mureș.

Articolul este rezultatul unei colaborări între B-Critic și Festivalul de Teatru pentru Adolescenți TeenFest. Proiect coordonat de Cristina Rusiecki.