UN ARTICOL DE GABRIELA LUPU

Spectacolul Walesa la Colonos, pe un text de Jakub Roszkowski, pus în scenă la Teatrul Łaźnia Nowa din Cracovia de regizorul Bartosz Szydłowski, aduce un erou al secolului XX la judecata istoriei.

Iar acest „dialog” este, după cum declară regizorul, „o comedie mai dureroasă decât tragedia lui Sofocle”. Lech Walesa a marcat istoria țării sale și de fapt a întregului bloc comunist. Liderul mișcării Solidaritatea a dus o luptă acerbă cu ceea ce în spectacol este numit „Sfinxul roșu” pe care l-a învins.

Inspirat, după cum se declară încă din titlu de Oedip la Colonos de Sofocle, spectacolul îl pune față în față pe acest personaj deja istoric, deși este încă viu, ce apare cu faimoasa sa mustață și cu icoana Fecioarei Maria la butonieră, cu Corul format din femei, bărbați și copii, reprezentând poporul polonez și cu personaje din mitologia greacă, precum Creon sau Tezeu, reprezentați asemeni unor politicieni de azi. Unul are o coroană mult prea mare pentru capul lui, așa că o ține atârnată de gât, altul e un dictator, toți țin însă discursuri sforăitoare și sunt îmbrăcați în costume de firmă.

Walesa este întrebat unde a fost și de ce a tăcut în ultimii 20 de ani.

Încep să i se aducă acuze din toate părțile: „Ai fost bun doar în vreme de război. Pe timp de pace nu mai ești folositor”. Și, într-adevăr, istoria de politician a lui Walesa de după căderea comunismului l-a arătat la un moment dat inadecvat, părea că aparține, așa cum i se spune în spectacol, mai mult trecutului.

Chiar personajul lui Walesa, interpretat de Jerzy Stuhr, recunoaște că: „Cel mai bine ar fi fost să fi murit eu atunci, imediat după uciderea Sfinxului. Și direct la monument, aș fi intrat în paginile cărților de istorie și mi s-ar fi ridicat monumente”.

Celor care îl atacă li se alătură și fiul lui care apare pe o trotinetă electrică, un tânăr „cool”, fiu ce și-a făcut propriul destin politic ajungând chiar și europarlamentar. „Până și tu vorbești despre tine la trecut”, îi spune fiul. „Nu mai ai ce să oferi decât amintirea unui trecut glorios.”

Ca în toate tragediile antice, apar și zeii. Atena povestește că ea a încercat să îl protejeze pe acest ucigaș al Sfinxului roșu. Pentru că a fost sedusă tocmai de imperfecțiunea lui, de această complexă îmbinare de calități și defecte. „Eu și prietena mea, zeița Artemis, eram la o cafea la Starbucks zilele trecute și vorbeam despre cât de sexy sunteți voi, muritorii, în imperfecțiunea voastră. Cum cădeți și iar vă ridicați. Noi suntem împietriți în marmură. Suntem perfecți. Și plictisitori.”

Asemeni eroilor din tragedia greacă la care face referire Atena și Walesa a avut anii lui de glorie, dar și pe cei de umbră, a greșit, și-a cerut iertare, a căzut și s-a ridicat. S-a simțit singur în lupta sa, deși Corul îi spune: „Fără noi nu ai fi fost nimic. Noi am fost mereu lângă tine.”

Ce se va întâmpla după moartea eroului? „Nimic. Dispari din memorie. Dispari din istorie. În câțiva ani va fi ca și cum nu ai fi existat.”