„Trei nopți cu Madox” – la limita absurdului

UN ARTICOL DE ELIZA CIOACĂ

Timp de trei nopți, Madox a fost cel mai bun prieten al lor. Al fiecăruia dintre personajele care se perindă prin fața noastră. Madox le-a umplut orele lungi din noapte cu povești, s-a jucat cu ei –câștigând de fiecare dată - și le-a vorbit despre un joc imposibil, un joc în care nimeni nu câștigă și nimeni nu pierde. Axul central al acestui spectacol este un personaj care există doar prin descrierile celorlalți.

Cârciumarul ursuz, paznicul ușor alcoolic al farului, matroană de carieră, taximetristul singuratic, interlopul cumsecade – ei sunt cei care ne dezvăluie, bucată cu bucată, povestea lui Madox, așa cum o știu și ei. Spre deosebire de spectacolele teatrului absurd, în teatrul lui Matei Vișniec ceva se întâmplă. Oamenii vorbesc despre ce vor să facă, dar nu se opresc acolo. La un moment dat, ei acționează. Lovitura de grație este finalul: lucrurile nu sunt ce par și timpul – cu calitățile sale fizice deja întinse la maximum – își pierde de tot puterea.

Madox reprezintă un univers paralel al posibilităților, un mediator care aduce împreună aceste cinci personaje diferite care ajung în câteva ore să discute, să comunice cu adevărat unul cu celălalt poate mai mult decât au făcut-o în ani întregi.