„Trei nopți cu Madox” – la limita absurdului

Print Friendly, PDF & Email
Spectacol | Autor: B-Critic | 28 noiembrie 2016 |

 

 
 
 
 

Teatrul „Nottara”

Trei nopți cu Madox

de Matei Vișniec

Regia Mihai Lungeanu

Distribuția
Bruno - Alexandru Jitea
Grubi - Ion Grosu
Sezar - Paul Chiribuță
Clara - Victoria Cociaş
Miciurin - Ion Haiduc
Măturătorul 1 - Iulian Burciu
Măturătorul 2 - Lucian Bârsan
Măturătorul 3 - Iulian Cuza
Măturătorul 4 - Veliko Velikov

Muzica Pedro Negrescu

Scenografia Luana Drăgoiescu

Asistență de scenografie Gabriela Bădină

UN ARTICOL DE ELIZA CIOACĂ

Timp de trei nopți, Madox a fost cel mai bun prieten al lor. Al fiecăruia dintre personajele care se perindă prin fața noastră. Madox le-a umplut orele lungi din noapte cu povești, s-a jucat cu ei –câștigând de fiecare dată - și le-a vorbit despre un joc imposibil, un joc în care nimeni nu câștigă și nimeni nu pierde. Axul central al acestui spectacol este un personaj care există doar prin descrierile celorlalți.

Cârciumarul ursuz, paznicul ușor alcoolic al farului, matroană de carieră, taximetristul singuratic, interlopul cumsecade – ei sunt cei care ne dezvăluie, bucată cu bucată, povestea lui Madox, așa cum o știu și ei. Spre deosebire de spectacolele teatrului absurd, în teatrul lui Matei Vișniec ceva se întâmplă. Oamenii vorbesc despre ce vor să facă, dar nu se opresc acolo. La un moment dat, ei acționează. Lovitura de grație este finalul: lucrurile nu sunt ce par și timpul – cu calitățile sale fizice deja întinse la maximum – își pierde de tot puterea.

Madox reprezintă un univers paralel al posibilităților, un mediator care aduce împreună aceste cinci personaje diferite care ajung în câteva ore să discute, să comunice cu adevărat unul cu celălalt poate mai mult decât au făcut-o în ani întregi.

1542_24-_ion_grosu_alexandru_jitea_paul_chiributa_-_trei_nopti_cu_madox_foto_maria_stefanescu_1280x4031

„MADOX nu este o simplă idee, nici un concept, nici o imagine poetică; el este, după părerea celui care semnează această încercare de definire, cel care poate transforma realitatea traiului de zi cu zi în metafora vieţii eterne. Ar putea fi un posibil prototip de personaj virtual, în sensul în care, deşi nu îl cunoaştem direct, îl putem (re)cunoaşte ca făcând parte din viaţa noastră interioară, fiind partener al lungilor noastre monologuri intime, atunci când vorbim totuşi cu cineva, chiar dacă suntem singuri. De singurătate fuge toată lumea, dar de tine însuţi nu ai unde să mai fugi. MADOX este ceea ce decide fiecare dintre noi să fie. Eu unul îl socotesc o călăuză spre fericire, spre armonie, spre împlinire”,

consideră regizorul Mihai Lungeanu.