Zaraza, o porție de istorie

Print Friendly, PDF & Email
Spectacol | Autor: B-Critic | 18 martie 2018 |

UN ARTICOL DE ANDREI BULBOACĂ

Tineri sau bătrâni, fiecare dintre noi ne-am bucurat măcar o dată de melodii precum Zaraza, Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară? sau Sub balcon eu ţi-am cântat o serenadă. Nu contează unde le auzim sau în ce context, important este că ele au rămas pe buzele tuturor românilor, indiferent de vârstă. Însă câţi dintre noi ştiu poveştile din spatele acestor piese sau zbuciumul prin care au trecut autorii şi interpreţii lor? Deşi cântecele sunt foarte cunoscute, numărul celor care au auzit de Ionel Fernic, Titi Botez sau Cristian Vasile rămâne unul foarte mic.

Frumuseţea spectacolului Zaraza, în regia lui Răzvan Mazilu, de la Teatrul „Toma Caragiu” Ploiești, constă în faptul că prezintă istoria Bucureştiului interbelic, o capitală cu bucuriile şi tristeţile ei, un oraş al muzicii, al poeziei, dar şi al vieţii de noapte, dacă ar fi să ne raportăm la episodul Crucea de Piatră. Fiecare dintre cântăreţii care îşi prezintă numărul este încadrat în context pentru ca publicul să poată înţelege cu exactitate ce rol a avut. Interesantă alegerea lui Răzvan Mazilu de a monta spectacolul nu în Bucureşti, unde se petrece acţiunea, ci la Ploieşti, oraşul lui Caragiale, un oraş impregnat de spirit literar! Genul acesta de spectacol ar trebui să circule prin toate oraşele mari atât din ţară, cât şi din Europa, pentru ca spectatorii să poată asista la rememorarea fragmentelor de istorie care nu au fost neapărat accesibile publicului larg. Nu spun că tot ceea ce se prezintă în producție este neapărat adevărat, însă se vede că realizatorii s-au documentat înainte să pornească la drum cu acest proiect ce poate fi contestat de unii şi apreciaţi de ceilalţi.

Daniel Chirilă semnează scenariul, unul cu mici scăpări pe alocuri, atunci când  merge un pic prea departe, lucru ce ştirbeşte din calitatea generală a spectacolului. Chiar dacă umorul interbelic avea de cele mai multe ori tuşe obscene, nu dădea în vulgaritate sau, dacă o făcea, era una controlată. Episodul dintre Regele Carol al II-lea şi Elena Lupescu a fost cel mai tabloidizat moment al spectacolului, aproape vulgar, deloc pe gustul publicului. Încercarea de bufonadă, glumele nesărate din momentul respectiv anulează atmosfera în care spectatorul intrase până atunci. Este adevărat că Zaraza este conceput ca un spectacol de revistă, însă unele reguli de decenţă nu ar trebui depăşite. Un alt caz, de această dată diferit, a fost prezenţa pe scenă a lui Constantin Tănase, întruchipat de actorul Ion Radu Burlan. De prisos să mai accentuăm actualitatea cupletelor sale, motiv pentru care cei din sală au aplaudat cu poftă. În caietul-program se menţionează că textele cupletelor anticomuniste au fost păstrate în original, însă textul celebrului Davai Ceas este scris de scenaristul Daniel Chirilă. În memoria colectivă a rămas celebru episodul cu actorul Constantin Tănase care rostea monologul „Rău a fost cu «was ist das»/ Da-i mai rău cu «davai ceas»/ De la Nistru pân’ la Don/ Davai ceas, davai palton/ Davai casă şi moșie/ Harașo, tovărășie!”. Prin urmare, se ştia dinainte de acest text la fel şi de episodul cu paltonul plin de ceasuri şi celebra replică: „ei tic, eu tac”. De ce Daniel Chirilă îşi asumă momentele ca fiind originale rămâne o enigmă.

Daniela Răduică o interpretează pe Maria Tănase, una dintre cele mai îndrăgite voci ale cântecului popular românesc. O prezenţă care te cutremură, emblematică în cultura muzicală autohtonă. Celebră atât prin propria poveste de viaţă, dar şi prin charisma de care dădea dovadă, Maria Tănase apare în spectacol pentru a cânta la celebrul Târg al Moşilor, organizat în perioada interbelică. Tot cu muzica sa se încheie şi spectacolul, ea fiind cântăreaţa care va dăinui cel mai mult în sufletele oamenilor ce iubesc cântecul popular. Nu este de mirare că cea mai aclamată cântăreaţă a fost Nico, cea care o întruchipează pe Silly Vasiliu, vedeta Teatrului de Revistă Alhambra fondat de Nicuşor Constantinescu, Nicolae Vlădoianu şi Ion Vasilescu. Acesta avea sediul pe strada Constantin Mile, unde se află în prezent Teatrul Mic, dar spectacolele se jucau şi în Grădina de vară de la Capitol. Din nefericire, viaţa lui nu a fost lungă, însă a reuşit să scoată vedete celebre şi să adune public din toate categoriile sociale.

Bucureştiul a avut o viaţă culturală pentru toate gusturile, prin urmare şi poveştile de dragoste sau de răzbunare făceau parte din cotidian. De la Terente şi până la Nelu Ficat, toţi au lăsat în memoria colectivă o istorie populară. Cât este adevărat şi cât este ficţiune nu putem şti, însă cert este că aceste prezenţe fac parte din spiritul bucureştean şi implicit din cel românesc. Din punctul de vedere al construcției, spectacolul se dovedește uşor inegal. Deși începe puternic, pe măsură ce evoluează, pierde din atenţia publicului. Spre final, doar momentele de musical reuşesc să mai ţină publicul în priză, dar parcă nici acestea nu mai au forţa de la început. Este evident că actorii au făcut pregătire muzicală prealabilă, dar, în afară de Nico, cântăreaţă profesionistă care susţine perfect notele, ceilalţi nu reuşesc neapărat să convingă publicul cu acurateţea muzicală. Zaraza nu este un spectacol perfect, dar este altceva, un aer nou în spaţiul teatral românesc. Spectacolul recuperează istoria, stârnind publicul să caute mai multe informaţii despre viaţa personajelor pe care le vede timp de două ore şi, implicit, să știe mai mult despre viața culturală a ţării şi a Capitalei.

Teatrul „Toma Caragiu” Ploiești

ZARAZA

Regia, coregrafia, costumele: Răzvan Mazilu

Scenariul: Daniel Chirilă

Decorul: Ioana Smara Popescu

Producţia muzicală: Alexei Ţurcan

Lumini: Alin Popa

Pregătire muzicală: Viorel Gavrilă, Ion Radu Burlan

Aistent regie: Robert Oprea

Asistent coregraf: Raluca Zetu

Distribuţia

Ion Pribeagu – George Liviu Frâncu

Domnişoara Feerie – Dana Vulc

Cristian Vasile – Andrei Radu

Constantin Tanase – Ion Radu Burlan

Elena Lupescu – Manuela Alionte Frâncu

Carol al II-lea – Cosmin Şofron

Silly Vasiliu – Nico

Maria Tănase – Daniela Răduică

Zavaidoc – Marius Bălan

Jean Moscopol – Romeo Zaharia

Titi Botez – George Capanu

Nelu Ficat – Robert Oprea

Prostituatele de la Crucea de Piatră:

Şchioapa – George Liviu Frâncu

Mona Curdefier – Rodica Alexandru

Napoleon Luminiţa – Mihaela Duţu

Mimi Moft – Petty Muşa

Terente – Robert Anton

Băiatul cu ziare – Alexandru Vasilescu

Print Friendly, PDF & Email

De la kóthornos la new media? Teatrul secolului XXI

JOI, 11 MAI, ORA 18.30, MUZEUL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, PALATUL SUȚU, regizoarea Carmen Lidia Vidu și scenograful Adrian Damian discută...

Cele mai scumpe flori marca Piliuţă: 9.500 euro

Martie 2014. Cumpărătorii de artă din piaţa românescă de artă dovedesc încă o dată că, atunci când vor un...

Corpul fără organe

UN ARTICOL DE CRISTIAN GHEORGHE Corp-mașină sau corp bolnav. Una dintre primele imagini ale spectacolului Counterbody lasă loc pentru...