Interviu cu scriitorul Cristian Robu-Corcan realizat de Adriana Pavel

Scriitorul Cristian Robu-Corcan este unul dintre cei mai subtili interpreți ai identității balcanice în literatura contemporană. Doctor în filologie și licențiat în științe juridice, a avut o carieră diversă, de la bibliotecar și jurnalist până la redactor de carte. Recent, a lansat volumul Omul balcanic. O călătorie literară prin opera lui Andrić și Kadare (Curtea Veche, 2025), un studiu amplu despre complexitatea identității balcanice, ilustrată prin opera a doi dintre cei mai reprezentativi autori ai regiunii.

Înaintea acestui moment, autorul a participat la Conferința de Joi – Omul balcanic. Podul dintre lumi: de la periferia imperiilor în centrul atenției mondiale –, desfășurată la Palatul Suțu și coordonată de conf. univ. dr. Cătălin D. Constantin, profesor la Facultatea de Litere a Universității din București. Evenimentul a reunit specialiști și pasionați ai domeniului, oferind un spațiu viu de dezbatere asupra moștenirii culturale balcanice. În acest context, scriitorul a acordat un interviu despre identitatea balcanică, miturile care o definesc și impactul literaturii asupra percepției regiunii.

Adriana Pavel: Ce noutate aduce acest volum în spațiul cultural? Cărți despre cultura balcanică s-au mai scris, dar cu ce se diferențiază acesta?

Cristian Robu-Corcan: Eu tratez această problemă, a Balcanilor, prin intermediul a doi mari scriitori – Ivo Andrić și Ismail Kadare. Plec de la ideea că, de multe ori, în categorisirea națiunilor se culisează cam pedant pe marginea mitologiilor de producție populară. Or, am convingerea că, dacă vrem cu adevărat să categorizăm națiunile și popoarele, trebuie, obligatoriu, să apelăm la aceste mitologii. Asta, pe de o parte. Pe de altă parte, de foarte multe ori istoria nu ne oferă o dezlegare completă a unui caz istoric în toate nuanțele sale; lipsește acea intimitate care să te inspire. Iar Ivo Andrić și Ismail Kadare sunt două autorități în domeniu.

Adriana Pavel: Care este traseul de la o teză de doctorat până la o carte?

Cristian Robu-Corcan: Este la fel ca traseul Balcanilor – unul sinuos. E greu să explic această experiență, dar, în principiu, știi când și unde să te oprești. Și, încă o dată, pledez pentru Andrić și Kadare. Nu numai că m-am oprit la ei, în mod evident, ci, din această perspectivă, nu am întâlnit altceva la fel de semnificativ privind spiritul și identitatea Balcanilor.

Adriana Pavel: Românii sunt balcanici?

Cristian Robu-Corcan: Probabil că nu toți, însă au un spirit balcanic, iar noi trăim cumva într-o zonă de tranzit. Chiar mi-am amintit de o emisiune în care, cu stupefacție, în 2025 cineva a sugerat, într-un moment de disperare, că ar trebui să ne ținem un picior în Uniunea Europeană și un picior în Statele Unite ale Americii. De parcă, iarăși, ar fi podul, zona de tranzit sau punctul vamal care separă sau unește două lumi, nu?

 

Adriana Pavel: Până unde, pe teritoriul României, se întinde influența balcanică? Transilvania, de exemplu, are influențe balcanice?

Cristian Robu-Corcan: În mod categoric. Influențele balcanice, de sorginte orientală, se extind chiar și dincolo de Transilvania. Asta nu înseamnă că au penetrat în profunzime straturile sau mentalitățile sociale, însă, în anumite momente istorice, ele își fac apariția intempestiv.

Adriana Pavel: De ce balcanismul are o conotație peiorativă?

Cristian Robu-Corcan: Este o discuție lungă. Cele două războaie balcanice impresionează comunitatea internațională prin violența și aparenta lipsă de sens în care s-au produs. În 1914 s-a întocmit o comisie de eminenți intelectuali care a redactat un raport consemnând motivele ce au condus la aceste războaie. Una peste alta, Balcanii sunt considerați primitivi, necivilizați. Practic, se face o recomandare călduroasă pentru îmbrățișarea dreptului public internațional, dar, de aici, totul explodează. Odată ce eticheta de barbar a fost aplicată Balcanilor, urmează o serie de producții literare, cinematografice, culturale și politice, până când chiar și balcanicii ajung să-și însușească această etichetă.

Adriana Pavel: Dacă ar fi să inventăm un termen pozitiv prin care să descriem balcanismul, care ar fi acela?

Cristian Robu-Corcan: Vitalitate, supraviețuire și constituirea unei civilizații care nu poate fi negată, în condițiile în care se credea că era exclusă formarea uneia. Oamenii aceștia au învățat să trăiască într-o gară și au transformat-o într-un spațiu al civilizației. Însă partea bună a lucrurilor este că Balcanii au avut și au, în continuare, o structură țărănească. Întreaga cultură și tot ceea ce ține de această zonă a civilizației – nu în raport cu standardele actuale, ci cu cele culturale, în general – sunt creațiile oamenilor simpli.

Adriana Pavel: Până unde, pe teritoriul României, se întinde influența balcanică? Transilvania, de exemplu, are influențe balcanice?

Cristian Robu-Corcan: În mod categoric. Influențele balcanice, de sorginte orientală, se extind chiar și dincolo de Transilvania. Asta nu înseamnă că au penetrat în profunzime straturile sau mentalitățile sociale, însă, în anumite momente istorice, ele își fac apariția intempestiv.

Adriana Pavel: De ce balcanismul are o conotație peiorativă?

Cristian Robu-Corcan: Este o discuție lungă. Cele două războaie balcanice impresionează comunitatea internațională prin violența și aparenta lipsă de sens în care s-au produs. În 1914 s-a întocmit o comisie de eminenți intelectuali care a redactat un raport consemnând motivele ce au condus la aceste războaie. Una peste alta, Balcanii sunt considerați primitivi, necivilizați. Practic, se face o recomandare călduroasă pentru îmbrățișarea dreptului public internațional, dar, de aici, totul explodează. Odată ce eticheta de barbar a fost aplicată Balcanilor, urmează o serie de producții literare, cinematografice, culturale și politice, până când chiar și balcanicii ajung să-și însușească această etichetă.

Adriana Pavel: Dacă ar fi să inventăm un termen pozitiv prin care să descriem balcanismul, care ar fi acela?

Cristian Robu-Corcan: Vitalitate, supraviețuire și constituirea unei civilizații care nu poate fi negată, în condițiile în care se credea că era exclusă formarea uneia. Oamenii aceștia au învățat să trăiască într-o gară și au transformat-o într-un spațiu al civilizației. Însă partea bună a lucrurilor este că Balcanii au avut și au, în continuare, o structură țărănească. Întreaga cultură și tot ceea ce ține de această zonă a civilizației – nu în raport cu standardele actuale, ci cu cele culturale, în general – sunt creațiile oamenilor simpli.

Adriana Pavel: De unde pasiunea aceasta pentru Balcani?

Cristian Robu-Corcan: Nu știu dacă este o pasiune. Așa cum am spus, viața mea este o întâmplare. Am primit viața și am luat-o așa cum a venit. M-am născut și am crescut în Brăila. Deci ar trebui să fie un fel de pasiune neconștientizată, nu?

 

 

Adriana Pavel: Cât de balcanică este Brăila?

Cristian Robu-Corcan: Era să spun că este foarte orientală (râde). Ideea mea este că balcanismul încă nu s-a produs întru totul. Nu ține de un anumit loc sau spațiu, ci de o mentalitate de a trăi, de o știință a vieții. Cred că, poetic formulat, balcanic este omul de pretutindeni și din toate timpurile, care, impresionat de minunile modernității, plânge după bogățiile pierdute. Bogățiile pierdute sunt acele producții de mitologie populară, mituri fondatoare care dau o dimensiune mai mare spiritului uman.

 

Cristian Robu-Corcan este autorul volumului de proză scurtă O noapte în Parnas (Macarie, 2002) și a trei romane: Gravură în mi bemol (Humanitas, 2006), Când vine vremea gâștelor sălbatice (Tritonic, 2008) și Fără rușine (Herg Benet, 2014). De-a lungul timpului a fost recompensat cu Premiul pentru roman al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Sud-Est și cu Premiul pentru proză al revistei Tiuk (2014).Lansarea cărții Omul balcanic. O călătorie literară prin opera lui Andrić și Kadare a avut loc pe 17 februarie 2025 la Librăria Humanitas Cișmigiu.