Interviu cu Oltița Cîntec, directoarea Teatrului pentru Copii și Tineret „Luceafărul” din Iași

Teatrul pentru Copii și Tineret „Luceafărul” împlinește 75 de ani. Cum ai imaginat showcase-ul aniversar?

Oltița Cîntec: Am pornit de la ideea că teatrul e o călătorie. E anticiparea imaginativă a unor lumi, a unor oameni transferați în personaje, e un traseu în ficțiune. Nevoia de transpunere în poveste e definitorie pentru uman, umblatul prin lumi imaginare e curativ emoțional. Teatrul e o călătorie înapoi în timp, în istoria de șapte decenii și jumătate a instituției, o reverență făcută celor care prin creativitatea lor au așezat fundamentele a ceea ce a putut deveni astăzi Teatrul „Luceafărul”: o instituție cu peste 75.000 de spectatori anual, un participant activ la manifestări scenice de cel mai înalt nivel. Dar teatrul e și o călătorie în viitor, prin tot ceea ce sădește în sufletele publicurilor. Prin misiunea care rezultă din titulatură, „pentru copii și tineret”, publicurile acestea înseamnă de la small size (1+), la adolescenți și tineri adulți. E o gamă largă pe care o acoperim ca adresabilitate prin repertoriul și artiștii invitați cu care lucrăm. Călătoria pe care o propun prin showcase e și celestă, prin Luceafărul prin telescop, o „experiență interactivă” care conectează performativitatea scenică și lumea planetelor; prin intermediul lentilelor telescopului privim la Venus/Luceafărul, de la „Luceafărul”. Tot pe ideea de călătorie am realizat, în parteneriat cu Poșta Română, o carte poștală, reprezentarea foto/grafică a clădirii va umbla prin țară și dincolo de frontierele ei, într-o formă de reactivare a memoriei afective. Rostul teatrologului este să imagineze contexte, să demonstreze o imaginație la fel de productivă precum a artiștilor care, prin specificul acestei arte, au cea mai largă expunere.

Cum era Teatrului „Luceafărul” când ai devenit directorul său artistic și cum este acum? Ce s-a schimbat?

Oltița Cîntec: Încerc să evit subiectivismele, inevitabile în arta teatrului, care procesează sensibilitatea. Dar statisticile, numărul de spectatori, selecțiile în manifestări de gen naționale și internaționale sunt argumente incontestabile. „Luceafărul” este în prezent un participant activ la schimbul de valori teatrale, își itinerează producțiile prin Europa și mai departe, am făcut co-producții internaționale, am colaborat cu artiști – regizori, scenografi, coregrafi etc. din străinătate, pentru a infuza stilistica cu noi direcții estetice.

Ai fost mult timp la conducerea sa artistică. Ai putea să-mi spui care au fost direcțiile principale pe care le-ai urmat?

Oltița Cîntec: Deschidere, varietate, atașament față de inovație, îndrăzneală, experiment, dinamism sunt doar câteva dintre direcțiile pe care, ca director artistic, le-am urmărit. Colaborări cu artiști de top, tematici actuale, fără să le abandonăm pe cele clasice, forme de expresie recente, orientarea către noile medii, noile tehnologii, inclusiv inteligența artificială. Publicul, profan ori specialist, trebuie sedus, doar astfel vine și revine la teatru. Experiențele sale artistice să fie de ținut minte, să-l impresioneze, să aibă impact modelator.

Care sunt punctele cele mai tari ale teatrului acum, la 75 de ani de la înființare?

Oltița Cîntec: Trupa, 30 de actori din diverse generații, cu profiluri artistice variate. Echipa artistică e deschisă la inovații, le face față, are potențial. Colegii de la scenă, cei de la atelierele de producție, toată lumea, de la guard la cei pe care-i vedem în scenă, sunt dedicați muncii lor. Sediul cu două săli – cea de tip studio, cu 140 de locuri, cea mare, de tip amfiteatru, cu 450 de locuri. Dotările de la scenă sunt bune, creativitate există.

La modul ideal, dacă ați avea toate resursele necesare, ți-ai dori ca teatrul să...

Oltița Cîntec: Clădirea să fie reabilitată. E în utilizare din 1987, a trecut ceva vreme, are nevoie urgentă de reparații capitale. Consiliul Județean Iași, finanțatorul Teatrului „Luceafărul”, are cele mai bune intenții, se lucrează la proiectul tehnic. O echipă activă, inspirată, compusă din mai mulți arhitecți trudesc acum pentru cele mai bune soluții, ne sfătuim, ei au expertiza tehnică, noi, pe cea artistică. Sperăm ca la anul edificiul să fie îmbrăcat în schele și să auzim zumzetul bormașinilor. Ar fi minunat ca în 2027, la fix 40 de ani de la inaugurare, să facem un interviu la reinaugurare.

Dar pentru că nu funcționăm la modul ideal, care sunt proiectele realiste ale teatrului?

Oltița Cîntec: Ceea ce depinde de noi, facem. Pentru sărbătorire am eșalonat pe tot parcursul anului manifestări care să puncteze momentul istoric, să reamintească importanța culturii, a artei, a teatrului în viețile noastre. Am început cu „Primul spectator al lui 2025”, o mică ceremonie care a evidențiat cel dintâi bilet vândut în 2025, chiar pe 1 ianuarie, după miezul nopții. Vom avea foarte curând un tramvai decorat grafic cu reprezentări care să portretizeze Teatrul „Luceafărul”. Vom duce povestea și în alte spații decât cele clasice, în cafenele (gândesc deja un asemenea proiect de storytelling), intenția e să mergem peste tot acolo unde există public. Vin și spectatorii la noi, mergem și noi în căutarea lor.

Aveți unul dintre cele mai bogate festivaluri din peisajul nostru, mai ales că invitați spectacole care se adresează tuturor categoriilor de vârstă. Ce se anunță pentru ediția de anul acesta?

Oltița Cîntec: Sunt fondatoarea și curatoarea Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași, e marca mea, un eveniment pe care l-am gândit ca unul care vizează tinerețea culturală. Adică, dincolo de CNP-uri, mă interesează mințile active, curioase, sufletele care și-au conservat bucuria autentică de-a merge la teatru și de-a vedea un spectacol de calitate, de-a visa. Cei care înțeleg arta ca un element formator, care îi dezvoltă la nivel personal. Am reușit să impun FITPTI atașându-i în fiecare an (în 2025, avem ediția majoratului, a 18-a) o altă temă, e strategia de a-l menține mereu proaspăt, de a-l feri de previzibil. Am ținut să includ în program exclusivități naționale, artiști și companii care sunt în premieră în România, numai la Iași (Bread and Puppet Theatre, marionete pe apă Vietnam etc.) profilând astfel un eveniment performativ foarte bogat ca forme de expresie (indoor, outdoor, instalații, performance-uri, dans contemporan, teatru studențesc, VR, lecturi performative, spectacole lectură, dezbateri, colocvii, discuții post-spectacol etc.). FITPTI este singurul eveniment de asemenea amploare internațională din regiune, e iubit, e așteptat. L-am așezat calendaristic în jurul primului weekend din octombrie, deja de prin luna iunie vin întrebări legate de program, bilete. E cel mai bun indicator al succesului său. Ofertele companiilor teatrale curg spre noi, FITPTI e cunoscut, artiștii își doresc să participe. Cum ziceam, curatorierea e un act creativ, necesită expertiză, conceptualizare.