„Cultură prin agricultură”. Genial motto! Recunoașteți că nu v-ați fi gândit la așa ceva. Și despre ce fel de cultură credeți că este vorba? Nici mai mult, nici mai puțin decât un Festival Internațional de Orgă care, anul acesta, a ajuns la a treia ediție. Cel care l-a conceput reprezintă o combinație unică de spirit pragmatic cu pasiune pentru muzica înaltă: Alex Robert Roi. Un tânăr de 31 de ani, manager pentru România la cea mai mare firmă franțuzească de distribuție a vinurilor. Anul trecut, lucra în domeniul agricol, ca salesman de îngrășăminte și pesticide. De aici și motto-ul de mai sus.
Ambițios cum e, a reușit să adune sponsorizări și să convingă concurenții în domeniu să-și unească forțele pentru organizarea unei manifestări culturale de elită. Și-a pus în valoare mobilitatea, tenacitatea și puterea de persuasiune – deloc mică –, și a reușit să facă un festival care a crescut de la an la an, reunind organiști de calitate din Europa. A convins prelații de la Catedrala Sf. Iosif și de la Biserica Luterană, apoi conducerea Universității de Muzică „George Enescu”, să găzduiască concertele și recitalurile. Și chiar pe cea a Filarmonicii de Stat pentru organizarea unui concert care a avut săli arhipline: la orgă, Domenico Severin, născut în Veneția și stabilit în Franța; la pupitru, dirijorul Conrad van Alphen din Olanda. Publicul a fost încântat. A aplaudat iar și iar. Anul acesta, festivalul s-a extins. O parte din el s-a desfășurat și la Sibiu, la Biserica Evanghelică și la Palatul Brukenthal.
Vă întrebați cum a început totul? Alex Robert Roi era un copil când a auzit prima dată muzica de orgă. Suna dumnezeiește! Un instrument cât o sută de alte instrumente. S-a născut în Reșița iar în Transilvania există multe orgi. Unele de patrimoniu, de pe la 1600-1700. Contemporane cu Bach! Încurajat de familie, în special de mamă și de bunică, a luat lecții de pian și de dans încă de mic. Apoi a început să studieze acel instrument ceresc. A plecat de acasă de la 15 ani, a avut ocazia să vadă multe și să trăiască nenumărate experiențe. A făcut cursuri în Austria și în Franța. Să cânți la orgă înseamnă să ajungi în vecinătatea îngerilor. Doar că el trebuia să trăiască aici, pe pământ și, realist cum e, și-a dat seama că sunt puține șanse ca orga să-i asigure supraviețuirea. Așa că și-a schimbat domeniul. Însă pasiunea pentru muzică s-a păstrat. Nu avea cum să-și trădeze formația. A înființat un ONG – Kultur Banat –, pentru promovarea culturii din regiunea Banatului, spațiu în care se întâlnesc 28 de nații. Unul dintre scopuri a fost să obțină fonduri pentru restaurarea orgii din orașul natal. Zis și făcut!
Încet-încet, a înțeles că cel mai potrivit eveniment este organizarea unui festival de orgă. Mai ales că București, capitală europeană, era păgubit de o asemenea manifestare. Dar scopul său nu ținea doar de cele câteva concerte. Cu ajutorul festivalului Alex Robert Roi intenționează să atragă atenția cât mai multor oameni asupra frumuseții muzicii de orgă. Și are toate șansele, dacă avem în vedere numărul de vizualizări ale concertelor, toate fiind distribuie online. Muzica de orgă trebuie să ajungă la cât mai mulți. Să-și câștige admiratori. Tocmai de aceea concertele au fost gratuite, efort lăudabil, mai cu seamă că cele trei ediții ale festivalului au fost organizate numai din sponsorizări. Nimic din banul public!
Iar ambiția lui nu se oprește aici. Muzica de orgă și instrumentul care o produce nu trebuie să moară. Avem atâtea orgi de patrimoniu în România care se află într-o stare de degradare! Alex Robert Roi visează să strângă fondurile trebuincioase care să permită repararea lor. Și, la cât de perseverent e, la cât de luminos și de pozitiv e, are toate șansele să-și îndeplinească și acest vis.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.