Antropologul Cătălin D. Constantin își itinerează expoziția Dincolo de ieri. Călătorie antropologică în Balcani pe urmele fraților Manakia la 1900 în România, Grecia, Republica Macedonia de Nord, Albania și Turcia. Proiectul, organizat sub egida Editurii Peter Pan și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, etalează în oglindă reproduceri după fotografiile frațiilor Manakia pe care Cătălin D. Constantin le dublează prin corespondentul lor de azi. A început prin a căuta locurile surprinse de frații Manakia, un efort laborios, la capătul căruia a fotografiat varianta lor actuală, cu ambiția de a folosi exact aceleași încadraturi ca frații Manakia. Obiectivul său constă în realizarea unei istorii comparative, pe care o reproduce vizual, cercetând viața din timpul comunităților de aromâni de pe vremea fraților Manakia și liniile de continuitate existente până azi (n.red.).

Aceste texte sunt fragmente dintr-un jurnal de teren, parte a proiectului Dincolo de ieri, o cercetare vizual-antropologică ce reface, la peste un secol distanță, drumurile și privirile fraților Manakia. Ele urmăresc felul în care memoria locurilor persistă în poveștile oamenilor, în arhive, în arhitectura unor case, în lumina unei după-amiezi de toamnă, arătând cum trecutul poate fi recunoscut, încă, privind prin rama unei ferestre, în unghiul unei fotografii sau în gestul cuiva care îți pune în mână struguri proaspeți. Sunt pagini despre continuitate și ruptură, despre identități mobile și orașe aflate între lumi, dar mai ales despre felul în care fotografia de arhivă, când e privită cu atenție, devine un instrument de reconstituire a unei geografii afective a Balcanilor.

Expoziția născută din această cercetare a refăcut, la rândul ei, drumul înapoi spre Balcani, ajungând în locurile unde frații Manakia au fotografiat acum un secol. A devenit astfel nu doar o prezentare de imagini, ci o întoarcere în spațiile de origine, o reîntâlnire între memorie, comunități, privirile de altădată și cele de astăzi.

O privire de sus peste Korçë, oraș din Albania. O turlă dispărută și un turn comunist, între luminile memoriei și urmele șterse ale unei istorii recente. O fotografie a fraților Manakia devine punctul de plecare pentru o călătorie prin timp și schimbarea inerentă; orașul se lasă citit în straturi: credință, uitare, reconstrucție. Textul face parte din jurnalul proiectului Dincolo de ieri, o cercetare vizual-antropologică ce reface, la peste un secol distanță, drumurile și privirile fraților Manakia în Balcani.

Această fotografie a fraților Manakia, păstrată astăzi în Arhiva de Stat din Bitola, Macedonia de Nord, arată orașul Korçë la început de secol XX. Privirea e de sus, din turla Bisericii Sfântul Gheorghe, locul de unde, pe atunci, puteai vedea întregul oraș: bazarul, casele cu acoperișuri de țiglă și minaretul Moscheii Mirahori, una dintre cele mai vechi din Albania, ridicată în secolul al XV-lea.

Biserica Sfântul Gheorghe, terminată în 1905 în stil neoclasic, era una dintre cele mai frumoase din sudul Albaniei și din Balcani. În timpul regimului comunist, la finele anilor `60, a fost demolată pentru a face loc Bibliotecii publice. Dar memoria ei nu s-a stins. Conturul bisericii e astăzi desenat discret în pavajul străzii, iar pe fațada bibliotecii un text amintește povestea ei – pentru ca oamenii din Korçë să nu uite. În fiecare zi, cineva aprinde o candelă și lasă o lumină acolo, pe locul bisericii omorâte.

Fotografia de azi e făcută de mine din turnul ridicat în aceeași epocă comunistă, doar câțiva zeci de metri mai încolo. O altă privire de sus asupra aceluiași oraș, schimbat, dar recognoscibil. Un turn în locul unei turle, o panoramă nouă peste o memorie veche. Și minaretul moscheii vechi e nou. Distrus și el de regimul lui Enver Hoxga, a fost reconstruit în 2014.

Am ajuns la Korçë la jumătatea lui octombrie, când Manuela, Irina și domnul academician Saramandu lansau volumul al doilea al manualului de aromână. Orașul era liniștit, luminat cald de soarele de toamnă, iar în pavajul central am recunoscut, desenată între frunzele galbene, urma unei biserici dispărute în a cărei turlă a urcat, un veac în urmă, un oarecare Milton Manakia.

Uneori, memoria are forma unei linii de piatră. Alteori, a unei fotografii.