Ceea ce individualizează [...] profund romanul lui Kadare faţă de toate celelalte utopii contrare ale epocii contemporane – cum ar fi textele lui Zamiatin, Noi, Aldous Huxley, Minunata lume nouă sau Orwell, O mie nouă sute optzeci şi patru – este plasarea acţiunii din Firida Ruşinii în trecut. Pentru că, se ştie foarte bine, majoritatea covârşitoare a textelor distopice vizau un ipotetic viitor apocaliptic. Kadare, însă, vorbeşte despre totalitarismul regimului (pseudo)otoman din urmă cu veacuri. Iar acest fapt se explică prin refuzul oficial al regimului Hodja de a publica romane de anticipaţie; numai că autorul de faţă îşi subminează cumva propria strategie istorică, menţionând la tot pasul „călătoriile” întreprinse de diverşi „turişti”, activitatea la „bursă” şi alte detalii care ţin, în mod evident, de o epocă ulterioară celei în care sunt plasate acţiunile propriu-zise din această carte. [...] Ismail Kadare reuşeşte [...] să vorbească extrem de convingător, în Firida Ruşinii, despre fascinaţia maladivă a puterii, despre violenţă şi făţărnicie, despre delaţiune şi trădare, dar şi despre puţinele elemente care, în contextul unei asemenea lumi de coşmar, îi mai pot ajuta pe oameni să nu se dezumanizeze complet.

- Rodica Grigore, Putere, teroare, rușine, în Viața Românească 5/ 2016 - citește

 În Firida Rușinii, cum a făcut-o și în alte romane, Kadare se folosește de istoria mai largă, a Imperiului Otoman aflat în curs de dezagregare, pentru a pune accentul pe vitejia poporului albanez, pe împotrivirea lui față de dușmani, pe ridicarea oamenilor simpli în apărarea celor drepți, fie ei și de altă naționalitate. E, într-un fel, o imagine de departe a Albaniei moderne, în care istoria este îngropată sub sloganurile comuniste, iar Kadare face cuvenita îndreptare, încercând să păstreze, măcar prin scris, tradițiile trecutului.

- articol pe filme-carti.ro - citește

În centrul poveștii și în centrul împărăției stă capul tăiat așezat în Firida Rușinii, un simbol al puterii, al rebeliunii și al înfrângerii. Acest element sângeros și înfiorător este cel care leagă numeroasele fire și teme ale romanului, pe care autorul le urmărește în paralel: drama prinților albanezi care, amăgiți de masca îmbietoare a titulaturii de vizir, își abandonează țara și identitatea; siguranța iluzorie dată de glorie și ușurința cu care un favorit al stăpânirii poate cădea în dizgrație; efectul devastator pe care un regim totalitar îl are asupra moștenirii culturale și lingvistice a unui popor supus; uitarea ca o sabie cu două tăișuri, căci anihilarea unei fațete a istoriei o atrage în hăul uitării și pe cealaltă, care ar trebui să dureze; statornicia numelor și a legendelor, care dăinuie în ciuda încercărilor de a le șterge din memoria colectivă. 

- Ema Cojocaru, pe blogul Lecturile Emei - citește

Kadare alege să spună povestea Firidei Ruşinii într-un mod special, prin ochii nu a celor care o guvernau, ci prin aceia ai spectatorilor şi ai oamenilor simpli. Nu pătrundem de data aceasta nici în Palatul Viselor şi nici în cel al Sultanului. Rămânem afară, în piață, şi privim la toată această lume prin prisma trecătorilor şi ai unor simpli funcționari de stat: paznicul şi supraveghetorul Firidei, mesagerul imperial, medicul principal al Curții şi cafegiul. Fiecare are propriul rol şi responsabilitate în administrarea simbolului aşezat în vechiul perete al Porții Tunurilor.

- Cătălin Chiru, Când învinșii și învingătorii sunt victime, pe hyperliteratura.ro - citește

Firida Rușinii este un roman cu o substanță epică extrem de crudă, dar cu un ritm iute și o atmosferă care, în ciuda atrocităților cu care este presărat spațiul narativ, te țin captiv. Grozăvia lumii măsurate cu capete tăiate este cumva îmblânzită (dar nu și domolită) prin priceperea lui Kadare de a spune povești.

- Dana Pîrvan-Jenaru, O lume măsurată prin capete tăiate, pe bookaholic.ro - citește

Între altele: Firida Ruşinii este (şi) o pildă despre cineva care îndrăzneşte să aducă aminte despre libertate, fie şi în forma sa „mică” şi, nu arareori, problematică – eliberarea! Prin urmare – o carte periculoasă pentru duşmanii libertăţii, pentru tiranii de ieri şi de azi. Inclusiv pentru tiranii de la Tirana. Nu numai pentru ei, desigur – dar şi pentru ei!

- Cristian Pătrășconiu, Kadare, Firida Ruşinii – nu numai despre tiranii de la Tirana, pe laPunkt.ro - citește