Inferno: Dan Brown + Tom Hanks + Ada Ularu

Dan Brown a ajuns, cu ”Inferno” la a treia ecranizare, după ”Codul lui Da Vinci” (2003 cartea, 2005 filmul) și ”Îngeri și demoni” (2000 cartea, 2009 filmul). Noul roman a fost publicat în 2013 și ecranizat în acest an. În România, cartea ”Inferno” a fost publicată de RAO în această toamnă. Niciuna dintre producțiile ulterioare ”Codului...” nu a mai șocat, dar Dan Brown și-a cucerit un public fidel, care îl face să nu poată trece neobservat. Abia lansate în România, cartea și filmul sunt în topurile de vânzări (filmul ajungând chiar pe prima poziție din Box Office, iar cartea fiind în prezent cea mai vândută de la RAO). 

Subiectul noii producții este tot o conspirație, dar nu una religioasă ci una politică: aceea că s-ar încerca reducerea populației pământului la un miliard, prin uciderea a miliarde de oameni. Pentru a împiedica o asemenea conspirație, personajul Robert Langdon, jucat, ca și în filmele precedente, de Tom Hanks, va călători prin sudul Europei și va întâlni 56 de personaje, printre care și unul jucat de actrița română Ada Ularu.

Atent la marketingul producțiilor sale, Dan Brown agață din nou o temă cu impact garantat în dezbaterile publice, aceea a suprapopulării, pe care o tratează schematic și popular, accelerându-i astfel impactul. O altă schemă folosită pentru a genera dezbateri în jurul producției este finalul diferit al filmului față de carte, fanii urmând să cerceteze cauza și scopul acestei schimbări.

Ca film de acțiune, „Inferno” nici nu-i atât de rău: ritmul e alert, story-ul e un quest antrenant, actorii sunt ok, filmările sunt bune sau foarte bune, locațiile excelent alese. Cine își amintește de inconsecvențele din „Codul lui Da Vinci” sau de non-sensurile din „Înger și demon” va fi plăcut surprins. Însă cine se așteaptă ca în acest film (care se pretinde a fi o paralelă la „Divina Comedie”) să găsească ceva cu adevărat legat de Dante, de Botticelli, de Vasari - să lase orice asemenea speranță la intrarea în cinematograf.