O istorie a premiilor românești de film

Premiile românești de film au debutat în spectrul „conflictului de interese”. Anul era 1964. Se puneau baze pentru o suprastructură de film. Cu un an înainte se înființase revista „Cinema”, avându-l ca director pe regizorul Victor Iliu. Printre atribuțiile nou-înființatei: să acorde premii pentru producția românească de film. Tot în 1963 luase ființă, ca asociație, actuala Uniune a Cineaștilor. Numele inițial era ACIN. Primul președinte al asociației – același Victor Iliu. Un an mai târziu, asociația lui Iliu, prin revista lui Iliu, a acordat primele premii. Principalul premiu, cel de regie, a fost acordat lui, surpriză!, Victor Iliu.

Se turnaseră puține filme în acel an, așa că nu au fost mulți nemulțumiți. Toate filmele erau comuniste, așa că nu au existat nedreptățiți. Iliu avusese cândva o nominalizare la Cannes, deci nu se poate spune nici că premiul era nemeritat. Filmul său, „Comoara din Vadul Vechi” a dispărut în negura ce s-a așternut peste mai toate filmele epocii. Ceva mai mult a supraviețuit un alt film premiat în acel an: „Un surâs în plină vară”. Este și acum disponibil pe Youtube, ceea ce înseamnă că încă are public. În esență, un film cu Păcală – actualizat cât de cât. Scenariul îi aparținea lui D.R. Popescu, iar regia lui Geo Saizescu. Premiile câștigate au fost pentru debut în lungmetraj – Geo Saizescu – și pentru rol principal masculin – Sebastian Papaiani.

Era un film despre prostie, relații de muncă și chestiuni amoroase. Destul de asemănător, în esență, cu „Teambuilding”, și spun asta fără a dori să șochez. Acela era stadiul de dezvoltare a societății, o lume încă profund rurală, în care glumele gustate erau despre care cu boi, nu despre mașini electrice. Anul, repet, era 1964.

Festivaluri și trofee

În comunism nu s-au dat premii pentru popularitate. Era ca și cum ar fi recunoscut că celelalte filme, cele mai împănate cu ideologie, erau impopulare. Filmelor populare li se acorda, însă, unul sau altul dintre celelalte trofee, cum a fost și cazul filmului „Un sărut în plină vară”.

Inițial, s-a încercat organizarea unui festival de film la Mamaia, care, eventual, să rivalizeze cu Croazeta. Ce poate fi mai distractiv într-un concediu decât vizionarea unui film cu activiști de partid sau cu președinți de CAP? În timp, Bucureștiul avea să preia organizarea celor mai importante premii, iar festivalurile de film au devenit tradiție nu pe litoral, ci în Cluj, București și la Sfântu Gheorghe, în Deltă.

În anii 1970 premiile revistei „Cinema” aveau să fie înlocuite cu premiile ACIN. Reorganizarea ca uniune s-a făcut în 1990, iar premiile Uniunii încă se acordă. Fără a fi avut o structură unitară de la an la an, mult timp au fost singurele premii dedicate cinematografiei române. Din 2007, au fost eclipsate de nou-înființatele Premii Gopo, care s-au transformat în principalul jalon al filmului românesc. Dublate de TIFF – Festivalul Internațional de Film Transilvania –, ca produse ale aceleiași Asociații de Promovare a Filmului Românesc, premiile Gopo au câștigat o extraordinară vizibilitate, iar festivalul clujean a devenit unul dintre cele mai importante evenimente festivaliere din România. Și nu doar UCIN și APFR oferă premii, ci și alte festivaluri sau inițiative de mai mică anvergură. DaKino este un festival inițiat de Dan Chișu în 1991 și dedicat, inițial, filmelor scurte. S-a transformat între timp într-un festival internațional, dar a fost de mai multe ori discontinuat. Cea mai recentă ediție a fost în 2019, când a contabilizat ediția cu numărul 28. În prezent, Festivalul DaKino este deținut de Asociația FAMart, care organizează și Festivalul Anonimul, într-un „sat al filmului” din Deltă. Anonimul a avut în acest an a 19-a ediție și are, de asemenea, structura unui festival internațional. La fiecare ediție, acordă propriile trofee.

Filmul românesc în oglinda retrovizoare

2022. „Babardeală cu bucluc”, producător Ada Solomon, regia Radu Jude a fost marele câștigător, atât la Gopo, cât și la UCIN. Cu un an înainte câștigase Ursul de Aur la Berlin și fusese nominalizat la premiile filmului european. Nu întotdeauna filmele premiate internațional se bucură de același succes și în România, iar Gopo și UCIN au demonstrat de mai multe ori că pot avea o bază de selecție complet diferită.