Povești de trezit copiii

Print Friendly, PDF & Email
Film | Autor: Claudiu Sfirschi-Lăudat | 3 septembrie 2016 |


Tale of Tales / Il racconto dei racconti
(2015)

Regie: Matteo Garrone

Scenariu: Edoardo Albinati, Ugo Chiti, Matteo Garrone, Massimo Gaudioso (scenariu inspirat de povești ale lui Giambattista Basile)

Distribuție: Salma Hayek, Vincent Cassel, Toby Jones, Shirley Henderson, Hayley Carmichael, Bebe Cave, Stacy Martin, ș.a.

 

MV5BMmRkOTI5N2YtMWE4MS00ZGYwLWFhMzMtZTBjYTIxOGZhOTVlXkEyXkFqcGdeQXVyMjQ2MTk1OTE@._V1_

Sursă foto: IMDb

Povestea poveștilor este, de fapt, povestea a trei povești, elegant împletite într-un film de regizorul Matteo Garrone, cel care a realizat celebrul și brutalul Gomorra din 2008. De data aceasta, Garrone schimbă registrul și ne proiectează într-un univers medieval fantastic, recuperând trei povești ale lui Giambattista Basile, un pasionat de povești care a trăit în secolele XVI-XVII.

Prin Povestea poveștilor, Garrone ne spune o poveste pentru adulți, fiindcă ne vorbește despre sentimente umane exacerbate, în special despre dorință, aviditate, dreptate, gelozie sau iubire.

O regină care își dorește cu orice preț un prunc, gemeni care se caută, fiind inseparabili, un rege senzual și nesățios, iubitor de frumusețe, femei decrepite care umblă – și ele, cu orice preț – după frumusețea și tinerețea pierdute, o adolescentă care visează după un prinț frumos și viteaz, dar pică pe mâna unui căpcăun – acesta este universul poveștilor recuperate de Garrone, care, în ciuda caracterului lor fantastic, ne vorbesc despre structuri arhetipale ale sufletului uman.

Povestea lui Garrone este bine spusă (deși sfârșitul – recunosc – nu m-a mulțumit prea tare) și se exprimă printr-o imagine impecabilă, de un estetism minuțios lucrat. Elementul vizual este îmbogățit de cel auditiv, muzica fiind semnată de Alexandre Desplat, cel care a sporit valoarea a numeroase filme prin compozițiile sale (o listă poate fi găsită pe IMDb). Mi-a displăcut engleza (prost rostită – care e rostul?) într-o poveste care ar fi sunat nemaipomenit de frumos în italiană.

Deși este povestea a trei povești, povestea lui Garrone este, într-adevăr, o poveste a poveștilor, căci în ea se regăsesc tiparele și temele multor altor povești (care au devenit fapt divers în lumea modernă). Recunosc că mi-ar fi plăcut ca scenariul să fi mers mult mai în adânc. Dar e o poveste de spus seara, foarte târziu, după ce toți copiii se vor fi culcat.

 

Garrone mai mult ilustrează aceste basme decît să le sondeze în vreun fel. Imaginile lui sînt glossy într-un mod mai degrabă impersonal, iar accentele neasortate ale actorilor şi rostirile ţepene date dialogurilor de unii dintre ei îi trădează lipsa de control asupra limbii engleze.

- Andrei Gorzo, pe LiterNet

 

MV5BNTY1MTk5NTc1MV5BMl5BanBnXkFtZTgwNjI1OTY2NTE@._V1_SY1000_CR0,0,1499,1000_AL_

MV5BMTU1MTI3NzI5OF5BMl5BanBnXkFtZTgwNDI1OTY2NTE@._V1_SY1000_CR0,0,1659,1000_AL_

MV5BMTc5MDI2MzI1Ml5BMl5BanBnXkFtZTgwMjI1OTY2NTE@._V1_SY1000_CR0,0,1499,1000_AL_