Secrete feminine

Print Friendly, PDF & Email
Film | Autor: Claudiu Sfirschi-Lăudat | 25 august 2016 |

Tot scotocind printre filmele lui 2016, am devenit brusc nostalgic și am decis să revăd un film mai vechi, care m-a uns pe suflet. E vorba de The Patience Stone.

O localitate pierdută pe harta Afganistanului, un război care macină vieți și clădiri, un bărbat aflat în comă în urma unei împușcături în gât. În spațiul delimitat de pereții fragili ai casei și având ca centru de referință și de greutate bărbatul, se află într-o mișcare ezitantă, determinată de operațiunile militare din afara casei și de condițiile impuse de societatea iraniană, o femeie și cele două copilițe ale acesteia.

Pentru a supraviețui, a-și câștiga și confirma identitatea, femeia, soția bărbatului aflat în comă, vorbește. Îi vorbește. Este prima dată, în cei zece ani de căsătorie, când ea poate vorbi, iar el o ascultă. Ca o Șeherezada a timpurilor moderne, femeia dă naștere unui discurs menit s-o țină în viață și să o elibereze. Sâmburele acestui „demers” retoric rezidă într-o legendă persană: să găsești o „piatră a răbdării” căreia să-i poți mărturisi toate secretele tale până ce aceasta va crăpa, aducând astfel eliberarea celui care se confesează.

„Tu ești cel rănit și eu sufăr”, spune soția, care devine un prototip al tuturor femeilor supuse normelor, convențiilor și legilor masculine ale societății musulmane. Soțul ei, închis în propria-i suferință, devine un obiect, un receptacul al logosului feminin care acaparează spațiul și, astfel, întregul film. El este prezent, dar totodată este absent; este acolo pentru a primi confesiunile tot mai intime ale soției sale, pe care n-a vrut sau n-a putut s-o cunoască, dar nu poate riposta. În minte mi-a venit secvența de final a filmului In the mood for love, în care personajul masculin se confesează în crăpătura unui zid, pe care apoi o astupă.

Poate că nu este singura legătură ditre cele două filme. Fiindcă femeia din filmul The Patience Stone este „in the mood for love”. Neglijată de soț, tratată fără respect, ca un instrument pentru reproducere, ea tânjește să fie iubită. Dacă la început, pentru a scăpa de un viol, îi spune unui soldat pătruns în casă că este o prostituată, adică o femeie impură, ea descoperă plăcerile dragostei (plătite) în brațele unui tânăr soldat timid și bâlbâit.

Confesiunea traversează întregul film, construindu-l totodată. Fantasmele și secretele femeii se revarsă asemenea unui râu nestăvilit de nimic, îl învăluie, îl sufocă (deși nimic nu transpare pe suprafața chipului) și deopotrivă îl țin în viață pe soț. Când se ajunge în miezul cel mai întunecat al secretului soției, confesiunea are un efect extrem asupra bărbatului: îl readuce la viață. Și atunci reacționează ca orice bărbat ofensat: cu puținele sale forțe (venite din mânie) încearcă să-și sugrume soția.

Fiind un film construit din imagine și cuvânt, filmul The Patience Stone, deși are un fir narativ clar, nu se lasă povestit și transmis ușor. Trebuie văzut și ascultat.

Syngue_Sabour_-_R_Benoi_et_Peverelli03

The Patience Stone 7

Patience-Stone-Poster  

The Patience Stone (2012)

Regie: Atiq Rahimi

Scenariu: Jean-Claude Carrière, Atiq Rahimi (după un roman de Atiq Rahimi)

Distribuție: Golshifteh Farahani, Hamid Djavadan, Hassina Burgan ș.a.

Sursă foto: IMDb