„E cea mai tare vineri!”

Print Friendly, PDF & Email
Spectacol | Autor: Cristina Rusiecki | 5 octombrie 2016 |

Piesa lui Elise Wilk, Pisica verde, are șanse să devină în scurt timp cel mai jucat text contemporan românesc. Mai ales după montarea lui Bobi Pricop de la Teatrul de Copii și Tineret „Luceafărul”, printre cele mai inovatoare spectacole din ultimii ani. Drept pentru care Oltița Cîntec, directoarea artistică a teatrului și a festivalului organizat de „Luceafărul”, a avut ideea excelentă să scoată o carte de însoțire a spectacolului. Că volumul bilingv (român-englez) are unde să însoțească spectacolul e clar, întrucît Pisica verde a bătut deja vreo șapte orașe ale țării, a ras nominalizări și premii pe la felurite festivaluri. Cartea s-a lansat de curînd la București, în cadrul Festivalului de Teatru pentru Adolescenți, Teen Fest.

Demersul coordonatoarei merită salutat, mai cu seamă că nu e singular, Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tînăr de la Iași lansînd anul trecut un alt volum bilingv, Tînărul artist de teatru. Istorii românești recente, publicat de Editura Timpul. Anul acesta, în cîteva zile, o altă carte de studii teatrale, Regia românească, de la act de interpretare la practici colaborative, va apărea în cadrul aceluiași festival.

Un spectacol atît de viu și de dinamic merita o carte pe măsură. Ca orice piesă care se respectă, Cartea cu Pisica verde, coordonată de Oltița Cîntec, începe cu foaia de personaje. Care nu sînt altele decît cele din echipa Pisicii... „În alte roluri”, fie secundare, fie episodice, apar criticii care au scris despre spectacol, artiști care l-au văzut (de exemplu, Andrei Cozlac mărturisește că l-a văzut de șapte ori) și spectatori civili care s-au îndrăgostit, la rîndul lor, de animalul verde. Volumul se bucură de fotografii semnate de Adi Bulboacă. În fiecare capitol, creatorii răspund unei teme, iar extrasele din critici sintetizează, de regulă, subiectul discutat. Firește, personajele principale povestesc cum au lucrat. Autoarea, Elise Wilk, mărturisește cum s-a născut povestea, cum a apărut primul monolog, cum a știut de la început că Bianca va muri și că Dani o va ucide, cum ideea i-a venit într-o pizzerie din Târgu Mureș, pe când participa la proiectul Practică teatrală organizat de Teatru 74, cum titlul i s-a părut pueril și a vrut să-l schimbe (auzi la ea!). Cum, odată ce ideea s-a conturat, piesa a fost repede gata, căci a scris-o între Crăciunul din 2011 și primele zile din ianuarie 2012.

pisica_verde_festival_3_1

pisica_verde_festival_1_1

 

coperta-1-carte-cu-pisica-verde

Intervențiile sînt scurte, textul este mozaicat, curge pe nesimțite. Și, mai ales, nu plictisește nici o clipă! Primul capitol pune cititorul în temă cu spectacolul și cu inovația mijloacelor dramatice. Apoi, regizorul Bobi Pricop povestește cum i-a venit ideea cu silent disco. Așa, în timpul repetițiilor... Cum a ascultat sute de ore de muzică pentru a face sound-ul. Cît de mult i-ar plăcea ca spectatorii să poată ei înșiși alege muzica în timpul spectacolului. Scenografa Irina Moscu vorbește despre libertatea de creație în tandemul cu Bobi Pricop. Actorii povestesc cît de greu le vine să joace în formula aceasta, cu căștile pe urechi, fără să-și vadă și să-și audă bine partenerii. Cum la început habar nu aveau cum și cît trebuie să-și dozeze vocile. Și mai ales cum se schimbă spectacolul de la o reprezentație la alta în funcție de public. Unii spectatori sînt mai timizi și mai retrași, alții, cei dezinhibați, intră imediat în joc. 

Ca la fiecare carte cu și despre artiști, amănuntele picante din bucătăria spectacolului atrag atenția imediat. Ioana Natalia Corban povestește cît de bine s-au simțit la repetiții, mai ales că documentarea în privința gesturilor și comportamentului adolescenților și-au făcut-o în cluburi. George Cocoș mărturisește: „Spectacolul durează o oră, iar eu dansez o oră și jumătate! Pare ciudat, dar o să explic. Noi, de obicei, ne întîlnim mai devreme și facem o încălzire înainte de fiecare spectacol. Mie îmi place să încep să mă mișc cam cu 45 de minute înainte.” Vă dați seama cît timp dansează George Cocoș în festivaluri, cînd spectacolul se joacă de două ori la rînd, cu doar o oră de pauză între reprezentații!

Cartea cu Pisica verde este lejeră, amuzantă și plină de informații. Mai aflăm că „premiera de la Iași a avut loc aproape în același timp cu aceea din Elveția, de la Junges Schauspielhaus Zürich, una dintre instituțiile-fanion ale teatrului european de limbă germană”. Printre cele mai savuroase capitole se numără Întîmplări cu spectatori. Carmen Mihalache povestește cum în timpul spectacolului a auzit un puști strigînd către coleg: „E cea mai tare vineri! Ăsta da teatru! Trebuie să-l aducem și pe Andrei!”. Tac... nu mai devoalez nimic. Faceți rost de carte, că merită. Se citește dintr-un foc, cu mare plăcere.

 

Pisica verde

de Elise Wilk

Regia: Bobi Pricop
Scenografia: Irina Moscu

Distribuţia: 
Dragoș Maftei, Ioana Corban, Alex Iurașcu, George Cocoș, Carmen Mihalache, Camelia Dilbea

O producție a Teatrului pentru Copii și Tineret „Luceafărul” Iași