„Ogres / Căpcăuni”, la PITB#4

Print Friendly, PDF & Email
Spectacol | Autor: Claudiu Sfirschi-Lăudat | 15 octombrie 2017 |

Platforma Internațională de Teatru #4 a adus la București un spectacol a cărui evoluție o urmăream de ceva timp pe pagina de Facebook a lui Eugen Jebeleanu. Imaginile și tematica spectacolului mă făcuseră curios, așa că, atunci când am auzit că se va juca la Arcub, am lăsat deoparte spectacolele din Festivalul „FEST(in) pe Bulevard”, organizat de Teatrul Nottara în aceeași perioadă, și am dat fuga să-l văd, împreună cu toată lumea bună din Capitală. După un preludiu de salutări, pupături, strângeri de mână, spectatorii au pătruns în măruntaiele pădurii bântuite de căpcăuni, un decor imaginat de scenografa Velica Panduri, după un text semnat de Yann Verburgh.

Subiectul arzător – habotnicii ar aminti, poate, de flăcările Iadului –, titlul captivant și înfricoșător, sălbăticia sugerată de întunecimile pădurii în care stau la pândă monștri te montează încă de la început. Grozăvia se pune în mișcare încă din prima scenă și o ține așa vreme de douăzeci și opt de scene, purtându-te prin paisprezece locuri ale Pământului, aruncându-te în diferite momente, cu o defilare de treizeci de personaje întruchipate de cinci actori.

Nucleul spectacolului îl constituie expunerea secvențială a discriminării homofobe, transformând întreaga reprezentație într-un fel de documentar al acesteia și, în fine, într-un manifest împotriva ei. Spectatorul primește palmă după palmă, este devorat de căpcăuni și vărsat înapoi, într-o continuă și spasmodică mișcare, ce pare că n-o să ia sfârșit niciodată. Trecerile de la o secvență la alta sunt brutale, marcate de un sunet care te zgârie pe suflet, fără a împiedica alcătuirea unui discurs coerent despre homofobie, punctat de cântece calde, de dragoste, care par și mai cumplite în neomenescul lumii căpcăunilor. Civilizație vs sălbăticie, dragoste vs ură, tandrețe vs brutalitate, cam acestea sunt extremele unui spectacol care te pocnește în moalele capului.

Numai că… se întâmplă ceva… Așa cum devenim imuni la grozăviile ce se perindă pe ecranele televizoarelor sau pe pereții Facebook-ului, tot așa, aici, aglomerarea de episoade cutremurătoare din istoria homofobiei te face să-ți încordezi mușchii stomacului, pentru a fi (mai) pregătit dinaintea loviturii următoare. Rezultatul este o răcire a emoției, o trezire a instinctului de conservare, care cumva te anesteziază față de violență, parând orice atac exterior. M-am surprins că devin tot mai indiferent, mai rece și exterior dinaintea ororii. În plus, previzibilitatea loviturilor – toate, de aceeași natură – m-a imunizat cu totul până la urmă, încât am plecat de la spectacol cu aceeași senzație pe care aș fi avut-o răsfoind un album fotografic în care vezi, unul după altul, instantanee ale unui război – știi că e un război și devii neatent la detalii, pentru că ele ajung să fie doar niște exemplificări ale unui grotesc uman deja conținut în ideea războiului.

Căpcăunii este, în esența lui, un spectacol angajat, un spectacol-documentar (și documentat) care urmărește să tragă un semnal de alarmă. E un strigăt din gurile a mii și mii de oameni care au suferit sau chiar au murit pentru că sunt ceea ce sunt. Granița între „ei” și „noi” este fragilă și ușor de transgresat, pentru că, în fond, căpcăunii există și de-o parte, și de cealaltă. Abisurile umane sunt bântuite de monștri, care ies din când în când și îi înfulecă pe cei care stau pe marginea prăpastiei.

Platforma Internațională de Teatru București are în acest an tema Europa? și prezintă spectacole care transpun în limbaj teatral întrebările pe care ți le-ai pus și tu, precum și unele noi, la care poate nu te-ai gândit încă. Prin spectacole cărora nu le lipsește nici umorul, nici empatia, nici suspansul, urmate de discuții deschise, libere, informale, cu artiștii care le-au creat, PITB #4 propune un brainstorming în urma căruia spectatorii se vor simți mai puternici grație solidarității umane. Și noi ne-am gândit să plecăm din țară, și noi avem îndoieli că în acești zece ani am devenit cu adevărat o țară europeană, și noi ne întrebăm ce mai înseamnă, în fond, Europa? De ce să nu ne întrebăm și să încercăm să răspundem împreună?

_____________________

Platforma Internațională de Teatru București #4 a avut loc în perioada 12-15 octombrie 2017, la ARCUB-Gabroveni și Point Art Hub, fiind produsă de Asociația Română pentru Promovarea Artelor Spectacolului, cu sprijinul Institutului Francez, al AFCN și al UNITER. Curatoarea Platformei este, încă de la prima ediție din 2014, Cristina Modreanu, critic de teatru.

Programul PITB #4 a cuprins: Căpcăuni de Yan Verburgh, în regia lui Eugen Jebeleanu (producție Franța), Exit, semnat de regizorul Arpad Schilling, Rovegan, scris și regizat de Catinca Drăgănescu și Bun de export de Alex Tocilescu, în regia Catincăi Drăgănescu (producții România). Evenimente conexe: lansarea proiectului România 100 – povești adevărate spuse pe viu, o prezentare a Biroului Europa Creativă-România dedicată celor care vor să acceseze fonduri culturale europene, dezbaterea cu tema „Cât de european e teatrul românesc?” și proiecția filmului experimental Now you see it, now you don’t/ Acum o vezi, acum n-o mai vezi, realizat de regizorul american Richard Foreman cu actori români.

Alte cronici:

Rozana Mihalache
„Aceasta nu este o cronică teatrală”
agenda.liternet.ro

Nona Rapotan
„Căpcăuni - ne mâncăm (singuri) din farfurie propria noastră umanitate”
bookhub.ro