Un domn profesor şi un fost deţinut într-un dialog despre viaţă
Peronul e calea de trecere dintr-o lume într-alta – trenul este subiectul călătoriei. Biblia – biletul de călătorie. Împotriva firii, profesorul vrea să călătorească undeva unde nimic nu mai contează. Îngerul, fost deţinut, e „naşul”. Fără el nu se poate călători. Şi... În Sunset Limited călătoria este o aşteptare. Una apăsătoare, cu frânturi de întrebări şi răspunsuri. Dar şi cu motive de rugăminţi: „mai stai, hai mai stai !”. Întunericul e o lumină moartă, iar lumina e un întuneric viu. Aici, pe peron, trenurile trec prin intermediul viselor. Se înfruptă din minţile celor doi, zdrobindu-le realitatea. Uşor. Şi sigur. Însă viaţa poate fi o ancoră. Dacă lumea ar fi un ocean fără margini, cei doi ar pluti deasupra tuturor înţelesurilor lumeşti.
Teoria apusului de soare
Orice apus semnifică un sfârşit. Teoria pe care profesorul o naşte dintr-o gândire fugară şi alambicată dovedeşte starea de incertitudine a omului. El crede în moarte aşa cum fostul deţinut crede în Iisus – paradox ?! – nu. Pocăinţa trupului e şi cea a minţii, căci trupul fără minte e ca o floare fără rădăcină. Şi-atunci corpul vrea să părăsească, la fiecare secundă, spaţiul în care există. E simplu, nu ?!
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.