Asociația Internațională a Criticilor de Teatru AICT-IATC și Școala Doctorală a Facultății de Teatru și Film din cadrul Universității Babeș-Bolyai în parteneriat cu Teatrul Național „Lucian Blaga” au organizat la Cluj, la începutul lunii octombrie (10-12 octombrie), o conferință internațională cu o temă nu doar actuală, ci și vizionară: Film, Video, Digital and AI in Theater Stages. Tema s-a impus firesc din dorința de pune în valoare dubla specializare a facultății clujene, cu o secție de teatru și alta de film, Școala doctorală acoperind întregul câmp de cercetare. Tema conferinței răspunde, totodată, unei realități curente, aceea a confruntării practicienilor și teoreticienilor spectacolului viu (sintagma include nu doar teatrul, dansul, ci toate formele scenice performative) cu orizontul estetic deschis de proiecții video, filmări live și, mai nou, de folosirea inteligenței artificiale în generarea textului de scenă sau chiar ca partener de joc. Plaja folosirii tehnologiei în scenă se extinde odată cu înmulțirea instrumentelor pe care ni le oferă comunicarea digitală și softurile inteligente. Dacă proiecțiile video și filmările live sunt larg răspândite în practica scenei din ultimele decenii, interacțiunea om-robot, colaborarea cu inteligența artificială sau chiar imersivitatea și stimularea senzorială a publicului în teatrul senzorial sunt zone experimentale care caută un echilibru între expresia hibridă a prezenței vii a actorului cu formele comunicării intermediate tehnologic. Cele mai nou intrate în teatru din existența cotidiană sunt softurile de tip chatbot cu care artiștii, cu precădere tineri, experimentează noi forme de co-creație om-AI. În acest peisaj tot mai divers, în termenii instrumentelor puse la dispoziția artiștilor de tehnologii, esteticile spectacolului viu sunt în plină expansiune experimentală și, în momentul de față, contează mai puțin câte dintre acestea se vor dovedi viabile în timp, și mă feresc să folosesc sintagma „produc emoție” în evaluarea rezultatelor, cât ce forme de comunicare artistică se vor impune în relația scenă-public, știut fiind că spiritul timpului modelează valorile și sensibilitatea individului.

În acest peisaj atât de dinamic tehnologic și estetic conferința noastră a împărțit cele treizeci și cinci de comunicări științifice în trei secțiuni. În prima zi (10 octombrie), moderată de Ioan Pop-Curșeu, directorul Școlii Doctorale, au fost grupate sub genericul Acting and Directing in the Age of AI (Joc și regie în era inteligenței artificiale) studiile privind interferențele teoretice și practice cu tehnologiile digitale. Comunicările au abordat un spectru tematic larg, preponderent teoretic, din care nu au lipsit nici exemplificările: de la vocea generată sintetic la limitele coregrafiei decorporalizate prin generarea mișcării prin apelul la softurile AI sau la formele coexistenței scenice ale umanului și non-umanului. Nu au lipsit nici pledoariile pentru primatul artei actorului sau critica fracturii dramaturgice introduse de proiecția secvențelor pre-filmate.

Comunicările celei de-a doua zile (11 octombrie), moderate de subsemnata, coordonatoarea conferințelor internaționale în Biroul Executiv AICT-IATC, s-au concentrat pe studii de caz sub eticheta Case Studies. Prezentările au panoramat multiple soluții scenice concrete, cumulând o perspectivă tematică extrem de generoasă: aportul multimedia la limbajul narativ non-verbal în teatrul pentru copii, reconfigurarea conceptului de prezență live și realitate mediată tehnologic, analiza jocului scenic în producțiile VR și putem continua cu numeroase alte exemple.

În aceeași direcție integratoare a interacțiunii cu realitatea virtuală, a treia zi a conferinței (12 octombrie), moderată de Ștefana Pop-Curșeu, cadru universitar și director artistic al Teatrului Național Cluj, a grupat comunicările preocupate de influența internetului asupra teatralității în și dincolo de scena de teatru, sub tema Internet Worlds/Theatricality and AI. Discuții animate au produs comunicările legate de transformarea receptării teatrale antrenate de tehnologiile digitale, teatralitatea integrată de industria videochatului sau efectul transformator al folosirii inteligenței artificiale în modelul tradițional de receptare spațio-temporală a scenei, pentru a menționa doar câteva dintre subiectele abordate.

În ansamblul său, lucrările prezentate în conferința de la Cluj au restituit o imagine bogată și vie a cercetărilor teoretice ale impactului tehnologiilor în teatru, cu o receptare nuanțată a interferențelor dintre mediul digital și practica teatrală. De altfel, o selecție a lucrărilor prezentate vor fi publicate în proximul număr al celor două reviste ale organizatorilor conferinței: Studia Dramatica a Facultății de Teatru și Televiziune a UBB Cluj și Critical Stages a AICT-IATC. Adresez calde mulțumiri colegilor Ștefana Pop Curșeu și Ioan Pop Curșeu și echipei lor pentru organizarea impecabilă și pentru nivelul academic al conferinței care a adus față în față membrii AICT și profesorii, cercetătorii și doctoranzii facultății clujene. Nu mai puțin valoros a fost contextul Întâlnirilor Internaționale de la Cluj oferit participanților internaționali de către Teatrul Național, partenerul conferinței, în programul cărora participanții au vizionat spectacolele Naționalului clujean și au intrat în contact cu artiștii locali și cu mediul teatral românesc.

Împrumut pentru concluzia mea de final titlul comunicării Mirellei Patureau care sintetizează excelent tonul lucrărilor: Quel théâtre pour demain? Pas si artificiel, mais assez intelligent. Sau parafrazându-l: cu sau fără aportul AI, teatrul de mâine va fi nu atât artificial, cât mai ales inteligent.