West End, Londra
Foto: Wikimedia commons
Cea mai cunoscută concentrare de teatre din Europa este West End Theatre District din Londra. Perimetrul este delimitat, în geografia urbei, de The Strand, la sud, Oxford Street, la nord, Regent Street, la vest și Kings Way, la est. Singurul concurent la nivel mondial e Broadway-ul, peste ocean, însă statisticile economice indică fără echivoc că West End deține supremația în materie de teatru comercial în întreaga zonă anglofonă. Plasat foarte central, alături de numeroase atracții turistice și companii de business, districtul reunește unele dintre cele mai populare așezăminte scenice, galerii de artă, muzee, cinematografe, cluburi, baruri și restaurante. Abundența turistică este impresionantă. La fel și încasările! „Theaterland / Tărâmul teatral” include 39 de teatre, toate celebre măcar printr-un element istoric. Drury Lane e cel mai vechi, funcționează din mai 1663. Savoy e primul iluminat cu ajutorul electricității, din 1881. Apollo are 2384 de locuri, e cel mai mare. În inventar li se adaugă Dominion, Adeplhy, Ambassadors, Cambridge Theatre, Harold Pinter Theatre, Gielgud Theatre, Her Majesty's Theatre, Lyceum Theatre, Piccadilly Theatre și altele, asaltate nu numai de britanici, ci și de cohortele de vizitatori de diverse nații ai metropolei de pe Tamisa. Densitatea ofertei este extraordinară și totuși, seară de seară, spectacolele sunt sold out cu multă vreme înainte.
Sursa foto: Flickr
Aici teatrul este afacere, iar urmărirea mecanismelor interne care-l amorsează merită atenție. Totul este privat, cu acționariat în unele cazuri britanic, alteori străin. Nimax Theatre Group, de exemplu, aparține producătorilor teatrali Lounica Maureen Patricia „Nica” Burns și Max Weitzenhoffer. Cei doi dețin șase dintre teatrele din West End: Palace, Lyric, Apollo, Garrick, Vaudeville și Duchess. Un alt proprietar redutabil este Really Useful Group Ltd. (RUG), o companie transnațională fondată în 1977 de Andrew Lloyd Webber, compozitorul. Nederlander Organisation, în prezent, are capital american și se numește așa încă de la început (1912) după fondatorul ei, David Nederlander. Patrimoniul cuprinde săli de teatru în New York, Detroit, Chicago și Londra (trei la număr). În West End teatrul e de multă vreme un business profitabil.
Sursă foto: Flickr
Antreprenoriat teatral la scară globală face Ambassador Theatre Group (ATG). Compania are baza în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, dar și-a extins administrația culturală la Londra, New York (SUA), Sydney (Australia), Mannheim și Köln (Germania). Ca obiect de activitate, s-a orientat spre activități înrudite ce țin de posesia și managerierea unor săli: producție de spectacole, operațiuni de ticketing și marketing. Firma este proprietara a 46 de spații pe glob și este considerată, după cifra de afaceri, lider mondial în ticketing teatral. ATG este și una dintre cele mai active ca producător la nivel internațional, cu spectacole co-produse în UK, New York, în alte locuri din America de Nord, Europa, Asia și Australia. E o afacere de familie dezvoltată de cuplul Sir Howard Panter și Rosemary Squire. Amândoi s-au aflat pe lista celor 100 cele mai proeminente personalități din domeniul teatral în Regatul Unit, nelipsind din top nici un sezon în intervalul 2010-2016. Ca să deslușim un posibil traseu profesional care conduce la o asemenea reușită, să vedem pe scurt parcursul lui Rosemary Squire. E licențiată în Litere la Southampton (spaniolă și franceză), a predat engleză la Barcelona, apoi a studiat în Statele Unite, la prestigioasa Brown University. Legăturile ei cu teatrul au început în 1980, când a avut primul job în Theatreland. A făcut administrație, s-a afirmat, a ajuns manager general. A reușit să cumpere acțiuni la Duke of York Theatre, aliindu-se cu alți afaceriști, și i-a fost încredințat contractul de management la Ambassador Theatre. Cariera ei a fost foarte dinamică, sărim peste multe detalii, dar calitățile antreprenoriale, viziunea, curajul, asumarea riscurilor au dus-o în poziția de director executiv la Ambassador Theatre Group.
Les Misérables, Sondheim Theatre
Un alt caz demn de analizat este Delfont Mackintosh Theatres, care are în posesiune opt săli de teatru pe raza West End. Sir Cameron Anthony Mackintosh a pus bazele companiei în 1991, împreună cu impresarul Bernard Delfont. Între timp, afacerea lor a devenit prosperă și renumită pentru implicarea în multe producții iconice ale ultimelor decenii: Les Misérables, The Phantom of the Opera, Mary Poppins, Oliver!, Miss Saigon, Cats. Casa Regală l-a înnobilat pe Mackintosh în 1996, pentru serviciile din sfera teatrului muzical, iar numele său n-a lipsit niciodată din clasamentele de gen britanice. Pe site-ul companiei (https://www.delfontmackintosh.co.uk/about/) poate fi studiată întreaga istorie, alături de statement-ul care are în vedere cele două componente esențiale ale artei spectacolului: artiștii și publicul. Ceea ce a făcut Delfont Mackintosh Theatres în aceste trei decade de activitate neîntreruptă a fost „să se dedice în mod semnificativ din punct de vedere financiar, ca să aducem teatrele noastre la cele mai înalte standarde posibile pentru a oferi publicului și artiștilor o experiență teatrală memorabilă”. Privite din această perspectivă, lucrurile par foarte simple. Nu sunt, pentru că succesul nu vine peste noapte și nici nu cade din cer. Afacerile teatrale se construiesc cu pricepere, tenacitate, îndrăzneală și bani. Rostul antreprenorilor culturali este să faciliteze conexiunea dintre spectatori și creatori printr-o intermediere care înseamnă finanțare și promovare. Ca să ne facem o idee mai clară despre dezvoltarea acestui business de milioane de lire, care a însemnat și restaurarea sălilor, iată o mică cronologie:
Gielgud Theatre (986 locuri dispuse pe trei niveluri, construit în 1906, închiriat în 1999, cumpărat în 2002 de la Christ's Hospital)
Noël Coward Theatre (960 de locuri, patru nivele, închiriat în 1999 de la Gascoyne Holdings)
Novello Theatre (1105 locuri, închiriat în 1991, redeschis în 2003)
Prince Edward Theatre (1716 locuri, cumpărat în 1991 de la First Leisure)
Prince of Wales Theatre (1160 locuri, cumpărat în 1991 de la First Leisure)
Sondheim Theatre (1074 locuri, închiriat în 1999, cumpărat 2002 de la Christ's Hospital)
Victoria Palace Theatre (1550 de locuri, cumpărat în 2014 de la Stephen Waley-Cohen)
Wyndham's Theatre (759 de locuri, închiriat în 1999 de la Gascoyne Holdings.
Angajații trustului au de umplut prin programare și marketing 9310 de locuri, prețurile biletelor variind de la câteva zeci de lire, la câteva sute.
Les Misérables, Sondheim Theatre
Care sunt cheile imensului succes comercial? Repertorial, punerile în scenă sunt mai ales musicaluri, piese clasice sau moderne deja cunoscute și comedii. Titluri cu care se merge la sigur! Celebrități ale marelui ecran, din Regat sau din alte țări, joacă în West End, numele lor devenind implicit, prin înscriere pe afișe, redutabili agenți de marketing, atrăgând public în număr impresionant. Cele mai multe clădiri datează din perioada victoriană sau edwardiană, au dimensiunea vintage care le leagă de trecutul glorios al Coroanei, dar sunt foarte bine conservate și întreținute. Felul în care arată o clădire poate deveni factor de atractivitate, arhitectura, mai ales cea interioară, decorațiunile, confortul fotoliilor, eleganța lobby-urilor dau o aură de sărbătoare, de întâlnire cu istoria. Având statut de clădiri de patrimoniu, întreținerea lor costă enorm, iar lucrări de modernizare nu sunt îngăduite tocmai pentru a le menține aerul patrimonial. Există o categorie largă de oameni care merg la teatru și pentru starea afectivă pe care le-o dă intrarea într-un asemenea edificiu. E o formă de a călători temporar înapoi în timp, de a te transpune în episoade consumate cu veacuri în urmă, de a participa la o experiență culturală specială. Mersul la teatru în Theaterland exact genul acesta de sentimente le trezește: părăsim cotidianul, pătrundem într-un spațiu abstras din obișnuit, urmărim o reprezentație de înalt nivel artistic. Cu alte cuvinte, ne simțim bine! E senzația care-i va readuce pe spectatori la teatru, transmisă prin impresii povestite amicilor oral ori în noile forme de oralitate online (Twitter, Facebook etc.). West End e parte a turismului cultural dezvoltat inteligent și pragmatic la scară globală.
St. Martin′s Theatre
Foto: Flickr
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.