Kepler-438b: răsuflări şi suflete înecate

Print Friendly, PDF & Email
Spectacol | Autor: Dragoş N. Savu | 3 octombrie 2016 |

kepler-438b-teatrul-odeon-1

E Malvati, nu Maldive. E un sâmbure de adevăr care a rămas la suprafaţă după mofturile naturii, ale oceanului, după mofturile încălzirii globale.

Un preşedinte de stat membru ONU încearcă să-şi salveze poporul, cele treizeci de mii de suflete care vor fi înecate de mofturile unora şi ale altora. E o planetă Kepler-438b care răsare în locul Terrei, dar mai e şi o metaforă prin care autorul pune în faţă problema unei lumi care se scufundă, la propriu şi la figurat.

Cine e de vină?! Nimeni. Şi cu toate acestea, răsuflările vor fi din ce în ce mai adâncite în apa murdară a Pământului.

Acţiunea se petrece în două planuri aproape paralele: foaierul mare al Sălii Studio şi Sala Studio. Multimedia invadează efectele regizorale semnate de Bobi Pricop. Transmisiuni live din foaier în sala de spectacol pe câteva ecrane alăturate, care formează un ecran uriaş prin care întreaga lume răsuflă „uşurată”.

Textul este subtil în unele faze incipiente, urmând să devină caustic spre final. Posibilitatea actorilor de a susţine o cauză de nivel înalt este, totuşi, stopată în unele momente de fragilitatea textului dramatic. Totuşi, cei patru actori îşi arată capacitatea de a se înălţa pe un turn al actoriei compuse, plauzibile şi emoţionale.

Cu o scenografie minimalistă, cu o regie bine punctată, cu o artă actoricească care promite, spectacolul Kepler-438b se încadrează într-o operă dramatică înflorită din rădăcinile teatrului politic şi socio-politic. Aici, avem de-a face şi cu influenţe brechtiene, cu mişcări corporale minore, cu gestică subtilă, cu rigurozitate în dialoguri.

Ritmicitate, incandescenţă, efecte sonore bine dozate, subtilităţi textuale, imagini obsesiv-actuale, reveniri şi retrimiteri, concluzii indisolubile – Kepler-438b, o metaforă realistă până la atingerea emoţiei, naşterea prin moarte sau renaşterea dintr-o moarte clinică.

 Kepler–438b

de Guillem Clua

Traducerea: Florin Galiş și Iunia Mircescu
Regia: Bobi Pricop
Scenografia: Velica Panduru
Muzica: Eduard Gabia
Imagine & montaj: Tania Cucoreanu
Grafica: Adrian Calin
Instalație multimedia: Mizdan Negatron, Dan Adrian Ionescu, Luca Achim
Lumini: Diana Miroșu
Distribuția: Dan Aștilean, Mihai Smarandache, Ioana Anastasia Anton, Cezar Antal / Alexandru Potocean

Spectacol realizat în cadrul proiectului european
Fabulamundi. Playwriting Europe.

 

Alte articole, pe B-Critic:

Cristina Rusiecki, Un sfat bun nu face cât o măslină moartă
-
citește

Carmen Corbu, Kepler 438b. „Jurnal de bord, zilele anterioare” sau De ce ne-a mers atât de rău?
- citește

Nicu Ilie, Distopia veselă
- citește

Claudiu Sfirschi-Lăudat, O țară mică: ghid de utilizare
citește

kepler5

Foto: Adi Bulboacă