UN ARTICOL DE BIANCA PÎRVU

Cum ți se pare o petrecere de divorț? Și când pun această întrebare vreau să nu faci nicio asociere  culturală privind caracterul negativ atribuit divorțului, ci hai să-i cunoaștem sensul etimologic: DIVÓRȚ, divorțuri, s. n. 1. Desfacere pe cale legală a unei căsătorii. 2. Fig. Nepotrivire, dezacord între două lucruri, acțiuni, idei etc. – Din fr. divorce, lat. divortium. Deci, până la urmă, nu-i un capăt de țară. E un început de drum.

Salut! De obicei nu primim atât de multă lume la noi acasă, dar... acum e o ocazie specială. Bine ați venit la petrecerea noastră de divorț! Pentru cine nu ne știe, eu sunt Daria. El e....

El e Radu, personajul masculin al acestui cuplu. Încă de la șapte ani se confruntă cu dificultatea de a-și defini intuiția și anxietatea, pe care le descoperă spontan. În viața de cuplu Radu livrează o identitate prefabricată pentru îndeplinirea fanteziei romanice, care este definită cu puternice referințe culturale, precum Othello și Desdemona, Marc Antoniu și Cleopatra, Romeo și Julieta.

RA. DA. DU. DAR. RAD. Sună ca dracu, nu e o simfonie. Mă rog. O armonie, ceva melodios. E exact invers, se bat cap în cap. Când le zici cu voce tare, îți clănțăne maxilaru’ și se aude un scrâșnet.

Ea e Daria, personajul feminin al acestui cuplu. Daria își dorește să se mute în altă țară, să călătorească, să se descopere, detalii personale pe care ni le dezvăluie nouă, dar pe care nu le-a verbalizat niciodată față de Radu.

RA. DA. DU. DAR. RAD, cuplul care ne permite să participăm la un chestionar despre identitate și imaginea identității personale, pe care o prefabricăm pentru a ne simți în siguranță, despre relaționare și despre nevoile afective și intime. Spargerea celui de-al patrulea perete și invitația publicului la interacțiunea cu actorii survin odată cu spargerea granițelor dintre postura de abuzator și victimă, odată cu renunțarea la identitatea de cuplu.

Parcă ne-au sudat anii ăștia unul de altul și ne-am transformat într-un monstru. Un monstru mare și diform care-i cocoșat, îi lipsesc vreo trei dinți, își târăște un picior și are un gol imens în piept. Știi ce? Ia tu grăsimea de pe burtă, mâinile și golul ăla din piept. Eu păstrez capul, picioarele și... iau eu și cocoașa. Și inima? Ce facem cu inima?

Totul va fi bine apare ca un laitmotiv aflat sub semnul incertitudinii. Finalitatea nu este bine definită și implică eliberarea psihică de sub presiune. Lipsa comunicării, amânarea nevoilor proprii și dificultatea actului de a verbaliza nemulțumirea sunt o serie de aspecte negative ale relației, care-i împiedică pe Radu și Daria să ajungă la o finalitate redefinită și comună.

Pendularea continuă între prezent și secvențele retrospective determină ritmul spectacolului, care dictează starea și trăirea într-o formă activă, realizând o unitate între spațiu, timp și cuvântul comunicat. Scenografia bazată pe concept video permite desfășurarea ritmului ca metodă de eliberare, în timp ce muzica creează un plan comun cu publicul, care îi permite acestuia să se conecteze la impulsurile personajelor.

Totul e bine când se termină, de Andreea Tănase, în regia lui Radu Nica, cu Paula Rotar, Paul Socol este o producție care se bazează pe una dintre cele cinci piese de teatru scrise în cadrul programului Drama V, organizat de Reactor în anul 2019. Așa cum se prezintă, ca un loc destinat experimentelor creative, teatrul independent Reactor se concentrează pe dramaturgia contemporană, mizând pe dezvoltarea artistică, dar și pe ridicarea unor întrebări destinate publicului larg.

https://reactor-cluj.com/spectacol/totul-e-bine-cand-se-termina/