Când m-am născut, mama mi-a dat numele după o fată dintr-o carte pe care i-o dăruise tatăl meu, o carte care se chema Istoria iubirii.

 

A fost o vreme când oamenii obișnuiau să folosească un fir pentru a ghida cuvintele care, altminteri, ar fi putut să se abată din drumul către destinația lor. Oamenii timizi purtau în buzunar câte un ghem de fire, dar și cei cu gura mare aveau nevoie de un fir, pentru că, fiind obișnuiți să fie auziți de toată lumea, nu se pricepeau să se facă auziți de cineva anume. Distanța fizică dintre doi oameni care foloseau un fir era, de cele mai multe ori, redusă; cu cât era mai mică distanța, cu atât mai mult era nevoie de un fir.
Practica de a atașa niște cupe la capetele firului a apărut mult mai târziu. Unii afirmă că e legată de nevoia inexorabilă de a apăsa ghiocuri la ureche, pentru a auzi ecoul încă remanent al primei forme de expresie a omenirii. (...) Când lumea a devenit mai mare și nu mai exista destul fir pentru a împiedica spusele oamenilor să se piardă în gol, s-a inventat telefonul.
Uneori, nici un fir nu e destul de lung pentru a putea spune lucrul ce trebuie spus. În asemenea cazuri, tot ce poate face un fir, indiferent de forma lui, este să ghideze tăcerea unei persoane.

istoria-iubirii-

Traducere de Antoaneta Ralian, Humanitas, 2012

Ce poate face un roman şi nu reuşeşte niciodată viaţa este să dea o formă haosului.  În viaţă e dificil să găsim un înţeles, iar dacă îl găsim, nu suntem niciodată siguri că e cel potrivit. Munca unui scriitor e să găsească o semnificaţie în toate experienţele vieţii. Şi dacă n-o găseşte, s-o creeze. Deci n-o să confund niciodată viaţa reală cu literatura. Ce e interesant, însă, e relaţia dintre cele două şi felul în care îşi ating propriile limite.

Interviu cu Nicole Krauss, realizat de Ana-Maria Onisei
Vezi și: adevarul.ro

...romanul și-a păstrat farmecul pe tot parcursul lecturii, culminând cu un final emoționant, la care aproape că am vărsat câteva lacrimi. Iar dacă titlul vă duce cu gândul la o poveste ieftină și dulceagă, ei bine, nu, cartea nu este nici siropoasă, nici chick-lit, ci una care mi-a plăcut foarte mult și m-a ținut în priză până la final. Avem de toate în acest roman populat de scriitori și evrei (și, hmm, scriitori-evrei): emoție, umor, mister, candoare, povești de iubire (mai degrabă neîmplinite) și o scriitură excelentă.

- Ema Cojocaru, Lecturile Emei

 O carte intitulată Istoria iubirii, un bătrân evreu, autor al două cărți care îi sunt furate, așa cum îi fusese furată și propria viață, o fată cu numele de Alma, care face să supraviețuiască de-a lungul istoriei, prin numele ei, o altă Alma, fără de care nici o poveste de iubire din această carte nu ar fi fost cu putință, și, printre ei, ca un fir roșu - împletitură de amintiri, bucurii și suferințe -, istoria unei iubiri care poate fi foarte bine istoria oricărei iubiri sau Istoria Iubirii.
 
E greu de povestit cartea lui Nicole Krauss, care are ca personaj principal mai mult o carte decât pe protagoniștii acesteia, fiindcă este asemenea unei rețele încurcate de relații umane, de destine, de scrieri, de întâmplări menite, toate, să conveargă în locul de întâlnire dintre cei doi eroi care îi animă pe toți ceilalți - bătrânul și tânăra Alma.
 
Cartea Istoria iubirii - cea pe care o țineți în mână, și nu cea despre care se vorbește, autoreferențial, în cartea cu același nume - este o istorie lungă, alcătuită din multe istorii mărunte risipite de soartă prin Istoria mare. Dar nimic nu se pierde. Nici măcar niște pagini de manuscris destinate unei singure persoane - Almei. Trec din mână în mână, sunt publicate, nu sub numele autorului adevărat, ci al unuia care plagiază - și nu doar o carte, ci chiar o viață -, ajung în mâini străine, dar în cele din urmă se reîntorc la creatorul lor, printr-un joc ciudat al destinului.
 
Așa cum există o Istorie mare și una mică, așa există o Alma mare și o Alma mică. Maturizarea Almei mici, ca orice istorie individuală, se face la umbra celei mari. O Alma se află la începuturile vieții bătrânului și o altă Alma îl așteaptă la sfârșit. Între ele, e o lungă istorie -  istoria iubirii.