Un articol de Simina Popa și Claudiu Sfirschi-Lăudat

Eu consider că proba cea mai importantă a unui dramaturg este în momentul în care nu-și mai montează el singur textele.

Am frustrarea că spectacolele pe care le fac în teatru sunt foarte fragile în timp și că e o structură care, mai devreme sau mai târziu, dispare dintr-un motiv sau altul.

PODCAST

Aflăm de la Radu Popescu despre cele 40 de dosare de idei pe care le-a adunat, exuberanțele tinereții, pălării profesionale și o statuie pentru o doamnă.

Fragmentul audio folosit în podcast face parte din:
Aix nebunul de Radu Popescu
Adaptarea radiofonică și regia artistică de Mihai Lungeanu
Producție a Teatrului Radiofonic

Radu Popescu — regizor / tată / povestitor

Mă numesc Radu Popescu și m-am născut în 1976 la Galați. Deși am trecut prin multe școli și am schimbat mai multe meserii, m-am considerat dintotdeauna scriitor și, înainte de toate, dramaturg. O piesă pe care am scris-o la 17 ani a fost nominalizată în 1995, la Concursul „Piesa Anului” organizat de către UNITER, la acea vreme unul dintre puținele premii de dramaturgie din România (și cel mai prestigios).

Am urmat mai întâi Facultatea de Medicină, unde am (re)înființat trupa de teatru „de la Medicină” și am continuat să scriu pentru scenă, vizionând în același timp „teatru pe pâine” în Bucureștiul din perioada 1994-2000 (peste 50 de spectacole în fiecare an – practic tot ce se făcea la vremea aceea). Am terminat facultatea în anul 2000, au urmat stagiatura, rezidențiatul... și, cu toate că am ajuns să operez pe cord deschis ca medic rezident la Chirurgie Cardio-Vasculară, într-un final pasiunea dintâi a fost mai puternică, așa că, după nouă ani de medicină, am renunțat la această carieră pentru a mă dedica definitiv teatrului, o pasiune și o carieră în care acum mă dezvolt cu ușurință, dar care a implicat multe sacrificii și multă răbdare.

Am absolvit Regie Teatru, în 2007, și Masterul de Scriere Dramatică, în 2009, la U.N.A.T.C. „I.L. Caragiale” din București. Din această perioadă datează și începuturile recunoașterii mele ca dramaturg. În perioada 2004-2006, la recomandarea marii regizoare Cătălina Buzoianu, mi-au fost montate la Teatrul Radiofonic trei texte: Aix Nebunul, Picnic („Picnic la marginea fumului”) – o piesă bazată pe întâmplări reale din războiul din Cecenia – și piesa pentru copii Papucii lui Abu Cassem, după o poveste orientală.

În anul 2010 am înființat Teatrul Apropo și Festivalul “Bucharest Fringe” (Maratonul Teatrului Independent), unul dintre cele mai importante festivaluri de teatru independent din România. Din acea perioadă încep să realizez primele mele proiecte de teatru, într-o proporție covârșitoare acestea fiind producții independente, o bună parte a lor bazându-se pe texte proprii.

În 2017 sunt ales să reprezint România în cadrul Programului european de promovare a dramaturgiei contemporane „Fabulamundi”, cu textele Testament („Ultima dorință”) și Clătite („Norocos de la naștere”). În următorii trei ani am participat, în cadrul acestui program, la proiecte importante de teatru la Torino, Milano și Viena, atât în calitate de dramaturg, dar și ca regizor de teatru.

Începând cu perioada 2018-2019 devin mult mai preocupat de scenaristica și regia de film și, de asemenea, mă întorc spre proză. În prezent, sunt foarte preocupat de diferențele specifice între scenariul de film, proză și piesa de teatru, anumite idei trecându-le succesiv prin toate cele trei forme de exprimare. În 2020 am dezvoltat (fază de preproducție avansată) primul scurtmetraj, în calitate de regizor și producător, și sunt în producție cu un lungmetraj documentar despre oamenii cartierului Pipera (acolo unde funcționează în prezent Teatrul Apropo, pe care îl conduc).

Tot în 2020, am scris prima mea povestire pentru copii – Plimbarea Elizei – ca parte din promisiunea de a scrie cel puțin câte o poveste pentru fiecare dintre cei patru copii ai mei. În curând, voi transforma acest text și în piesă de teatru pentru cei mici.

Textele mele sunt montate în teatre importante din România și străinătate: Milano, Torino, Teatrul de Stat din Constanța, Teatrul Național din Timișoara, Teatrul Apropo, Teatrul Tineretului Metropolis, Godot Cafe Teatru, Teatrul de Artă București, Teatrul de Stat din Oradea, Teatrul Național Radiofonic.

Abluțiunea (1994)

Premii: nominalizare la Premiul UNITER pentru „Cea mai bună piesă a anului 1995” // publicată în volumul Piese noi ‘95, Editura UNITEXT, 1996

Masa și scaunul (1996-98)

Publicată în volumul de teatru Aix Nebunul, Editura Cartea Universitară, 2001 (sub pseudonimul Radu Andrei Hora)

Aix Nebunul (1998 – 2002)

Publicată în volumul de teatru Aix Nebunul, ed. cit.

Montări: Teatrul Național Radiofonic 2005, regia și adaptarea: Mihai Lungeanu

Papucii lui Abu Cassem (2004)

Montări: Teatrul Național Radiofonic 2005, regia și adaptarea: Mihai Lungeanu

Picnic („La marginea fumului”) (2006)

Montări: Teatrul Național Radiofonic 2006, regia și adaptarea: Mihai Lungeanu

Paliativ (2007 – 2012)

Premii: nominalizare la la Concursul Național de Dramaturgie „Valentin Nicolau” (Yorick) (2015); câștigător al Concursului de Dramaturgie FITIC, Constanța (2017)

Montări: Teatrul de Stat Constanța (2018), regia: Cristi Gheorghe; Teatrul Apropo (2018), regia: Radu Popescu

Crud (2008-2009)

Testament („Ultima dorință”) (2010)

Premii: nominalizare la Irish Embassy Award for Emerging Romanian Playwright (2010); selecționat în Programul Fabulamundi (2018)

Montări: Teatrul Apropo (2010, 2017-2019), regia: Radu Popescu; Civica Scuola di Teatro „Paolo Grassi”, Milano (2020), regia: Virginia Landi

S-a furat mireasa! (2013)

Publicată: Editura LiterNet (2017); în volumul Căsuța din ceață translucidă (patru comedii), Editura Casa de Pariuri Literare (2019)

Montări: Teatrul Apropo – Godot CafeTeatru (2013); Teatrul Elisabeta – Teatrul Tineretului Metropolis (2016-2017); ambele, în regia autorului.

Corp în asfalt (2014)

Premii: nominalizare la Concursul Național de Monodramă, Bacău (2014), nominalizare la Concursul Național de Dramaturgie Yorick” (2014)

Credință (sau „Aventura Războinicilor Luminii la Costinești”) (2014)

Publicată în volumul Căsuța din ceață translucidă, ed. cit.

Montări: spectacol-lectură la Teatrul Apropo (2019), în regia autorului

O călătorie cu Urmuz (2014)

Premii: nominalizare la Concursul Național de Dramaturgie „Valentin Nicolau” (Yorick) (2015)

Montări: Teatrul Apropo (2016), regia: Radu Popescu

România 2050 (operă deschisă, 2014 – 2020)

Premii: nominalizare la Concursul Național de Dramaturgie Yorick” (2014)

Montări: Teatrul Apropo (2017), regia: Radu Popescu

Cadranul plus plus (2015)

Premii: câștigător al Marelui Premiu la Concursul Național de Dramaturgie „Valentin Nicolau” (Yorick) (2015)

Publicată: Editura Nemira (2015); în volumul Căsuța din ceață translucidă, ed. cit.

Montări: Teatrul Apropo (2018), regia: Radu Popescu

Clătite („Norocos de la naștere”) (2016)

Premii: câștigător al competiției naționale a European Pop Drama (2016); nominalizare la Concursul Național de Monodramă, Bacău (2016); selecționat în Programul Fabulamundi (2018)

Montări: spectacole-lectură la Universitățile din Granada, Forli, Târgu Mureș și Woverhampton, în cadrul Proiectului European Pop Drama (2016-2017); mise-en-espace la Teatro Astra, Torino, cu Nino d’Introna, în regia lui Radu Popescu (2018)

Căsuța din ceață translucidă (2016)

Premii: Marele Premiu la Concursul de Comedie Românească, FestCO (2016)

Publicată: în volumul Căsuța din ceață translucidă, ed. cit.

Montări: Teatrul Apropo (2018), regia: Irina Crăiță-Mândră

Cochilii („Revoluție”) (2017-2018)

Cercurile încrederii (2017)

Premii: câștigător al Concursului Național de Dramaturgie, Timișoara (2017)

Publicată în volumul cu piesele nominalizate la Concursului Național de Dramaturgie, Teatrul Național Timișoara (2017)

Montări: Teatrul Național din Timișoara (2018), regia: Mihaela Lichiardopol; Teatrul Apropo (2019), regia: Radu Popescu

Zloată („Viitorul președinte al României”) (2018)

Premii: câștigător al Concursului de Dramaturgie „DramAUTOR”, ediția a IV-a (2018); nominalizare la Concursul de Dramaturgie – Teatru Scurt din Oradea (2018)

Publicată în volumul draMAZat IV al Concursului DramAUTOR (2018)

Montări: Teatrul de Stat ”Regina Maria” Oradea (2019), regia și interpretarea: Eugen Țugulea

Cu drona (2018)

Concertul lui Hitler (2019)

Premii: piesă comandată de Vienner Wortstaetten în cadrul Programului FabulaMundi, 2019

Montări: spectacol-lectură la Viena, în cadrul Proiectului End of Tolerance?” (2020, nefinalizat)

Căsuța din ceață translucidă
Cadranul plus plus
Paliativ
O călătorie cu Urmuz
O călătorie cu Urmuz
Căsuța din ceață translucidă
Unteatru, „Poveste de iarnă” de W. Shakespeare, adaptare de Radu Popescu

„Cochilii” (fragment)

Referințe