Criza educației, o prioritate pentru vloggeri

Print Friendly, PDF & Email
Idei | Autor: B-Critic | 7 aprilie 2018 |

Dan Lungu, care se recomandă ca fiind vlogger („Top Opt”), comediant și iluzionist, a preferat să realizeze un video (vezi deasupra) destul de ortodox despre evoluția școlii și a învățământului din epoca de piatră și până în prezent (corectă ca informație) - iar concluzia lui este una optimistă, că avem cel mai bun învățământ de până acum. Și, posibil, comparat cu ce a fost, nu cu ce trebuie să fie, are dreptate. Alți vloggeri sunt însă vehemenți la adresa sistemului.
Pentru editorul canalului „Cicero a fost grec”, el însuși elev, problema care se pune este „de ce nu ne place școala”. Probabil nu există generație care să nu se fi întrebat asta. Totuși, întrebările pe care el le formulează pot fi și indicatori pentru o altă întrebare: de ce are școala românească de azi rezultate atât de proaste. El calculează încă din bun început că un copil petrece la școală 13.000 de ore, timp în care un adult produce 50.000 de euro. Răspunsurile pe care le dă sunt „informația primită n-are sens”, „materiile par inutile”, chiar și dacă elevii le recunosc utilitatea „nu sunt interesante”, „sistemul școlar e neactualizat, incompatibil cu internetul și globalizarea, astfel încât elevii tratează școala ca pe un mediu inferior”, „clasele nu sunt modernizate”. Vezi video
Jokerul Virtual listează și el 10 probleme ale școlii din România. Vezi video. „Școala este un mediu în care elevul învață ce e umilința, nedreptatea și frustrarea”, opinând că elevul ideal al sistemului românesc este un strălucit șomer cu diplomă, complet nepregătit pentru viață. Printre cele 10 probleme sunt: școala de la noi ucide creativitatea și solicită doar memorarea, competitivitatea stimulată prin note, uniforma care anonimizează (este elev la un liceu care cere uniforme), profesorii (pentru relația lor complet neutră cu elevii), presiunea mercantilă pe care părinții și profesorii o pun pe elevi, volumul prea mare de timp solicitat, care nu lasă loc și pentru alte activități, și existența unor informații și materii inutile, în dauna altora pe care elevul le consideră utile, dar nu sunt în programa școlii, precum educația sexuală.
O inițiativă studențească și-a propus în urmă cu câțiva ani o reformă a educației făcută pe baze non-guvernamentale. Vlad, de la Universitatea Alternativă, a realizat un video în care inventariază probleme ale sistemului de stat. Vezi video. O întrebare esențială este „ce îți oferă universitatea și nu poate să-ți ofere altcineva?”. Răspunsul lui este că, până acum, școala oferea informație, dar în epoca internetului informația e pretutindeni. Răspunsul alternativ este că universitatea oferă acces la oameni împreună cu care să înveți, dar că organizare reală și disfuncțiile sistemului blochează și această resursă.
În fine, doi vloggeri proaspăt absolvenți de liceu au anunțat întrebarea: „Ce am învățat în 12 ani de școală”. Au răspuns cu umor. Bianca Adam (vezi video) recită teorema lui Pitagora, plus un scurt tabel de la chimie: „de când știu lucrurile astea mă lovesc de ele în fiecare zi și m-au ajutat foarte, foarte mult”, spune doar pentru a concluziona puțin mai târziu: „Școlile de prestigiu din România iubesc să te transforme într-o oaie”. La rându lui, Daniel Pârvan a creat un video cu valoare de stand-up comedy. Nu are decât 8 minute și e într-adevăr amuzant.

 

Academicianul Solomon Marcus a fost unul dintre cei mai activi susținători ai necesității unei reforme radicale a învățământului românesc. Rezumate de el, cele mai grave probleme ale sistemului actual sunt:

a) ignorarea nevoilor si drepturilor fundamentale ale copilului si adolescentului; b) ignorarea imperativelor societatii globalizate actuale; c) absenta educarii unei frecventari adecvate a televiziunii si internetului, care, din acest motiv, raman in mare masura antieducationale; d) persistenta unei mentalitati inapoiate la multi parinti, educatori si factori de decizie, in ceea ce priveste obiectul educatiei; e) incapacitatea educarii unui comportament bazat pe valori umane; f) incapacitatea depasirii reprezentarilor fragmentare, impuse de organizarea pe discipline care nu prea comunica intre ele; g) persistenta unor programe de invatamant peste care s-a asezat de mult rugina si care rateaza cele mai spectaculoase evenimente ale istoriei stiintei din ultimii 150 de ani; h) manuale in mare parte plictisitoare, neatractive, uneori neinteligibile ; i) val puternic, un adevarat tsunami antieducational pe care strada, mass media, viata publica  il produc si care saboteaza in mare masura actiunea scolii; j) numar crescand de familii incapabile sa ilustreze, sa confirme intelepciunea celor « sapte ani de-acasa ».