UN ARTICOL DE CARMEN TĂRNICERU Este nevoie de un tur de forță pentru a pune în scenă „Rinocerii” lui Ionesco, de un decor, de actori și de regie pe măsură. Spectacolul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara ghidează spectatorul spre o lume a stranietății. De la apariția primilor rinoceri până la transformarea unui oraș întreg într-o turmă de pachidermi, privitorul este purtat prin nedumeriri multiple, amuzament și spaimă spre un hate speech al fiarelor, al căror răget pare cântec pentru urechile viitorilor adepți. Personajele cu care te-ai obișnuit își schimbă ...
Citește articolul

UN ARTICOL DE CARMEN TĂRNICERU Nu mi-am închipuit că mă voi hlizi vreodată vizionând un spectacol cu trei bărbați care pălăvrăgesc așezați fiecare pe câte un scaun. Cu atât mai mult, cu un text plin de glumițe sexiste, povești (proprii) despre „futai”, greșeli gramaticale onest transformate în figuri de stil, foste iubiri, istorisiri familiale, povești despre „futai” (ale altora)... Pe scurt, trei bărbați imaturi ce își descriu zilele din jurul unui jaf, al cărui autor este unul dintre ei. Spectacolul regizat de Cristi Juncu și pus în scenă de Teatrul ...
Citește articolul

UN ARTICOL DE CARMEN TĂRNICERU Condiția artistului în societate, a unicității acestuia printre ceilalți, este o temă dezbătută intens. E un subiect care naște conflicte și generează ranchiună de ambele părți. Ana Sorina Corneanu propune în spectacolul Hai, să vorbim despre viață! pus în scenă la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București o altă abordare... și mai complicată. Alege să vorbească despre femeia artist. Într-o societate solicitantă care încearcă să impună dorința și nevoia de a fi conformă, aceasta preia atât greutățile unei vieți trăite prin și pentru artă cât ...
Citește articolul

UN ARTICOL DE CARMEN TĂRNICERU Sinuciderea este un subiect greu, apăsător. Localitățile miniere catastrofal transformate în post-miniere, așijderea. Spectacolul Trilogia Minelor. Flori nu putea fi decât o furtună. Care nu ajută florile să crească, ci le culcă la pământ. Ale cărei tunete se înfig în inimă și îi ucid cristalul, strălucirea. Oamenii sunt împietriți, înecați în alcoolul care rămâne unica plăcere. Unica modalitate de a visa. Unica speranță. Aceeași care îi duce, rând pe rând, spre pădurea ai cărei copaci îi vor ajuta să își ia viața. Viața este golită ...
Citește articolul

UN ARTICOL DE CARMEN TĂRNICERU Sufletul uman este un rezultat sau un inițiator? Poate fi consecința unor circumstanțe exterioare, de la chimia din propriul corp la evenimentele care se întâmplă în preajmă, cu sau fără implicare directă, sau flacăra din interior care influențează emoțiile și comportamentul, cu libertate de alegere a unor situații și stări viitoare. Este o dilemă pe care o ridică la fileu spectacolul Efecte secundare pus în scenă de unteatru, în regia lui Vlad Bălan. Spectacolul se construiește pe două povești paralele, două cupluri care simt sau ...
Citește articolul

UN ARTICOL DE CARMEN TĂRNICERU Demult nu mi-a mai fost teamă singură în casă. Spectacolul care tocmai m-a înfricoșat, Dekaroom, este un experiment inspirat din coborârile lui Dante în infern, purgatoriu și ridicarea în paradis (foarte scurtă la final). Pe parcursul a două ore, spectatorul traversează ciclurile singurătății, zece la număr, mii, câte mi s-au părut mie. Redau aici câteva: purificarea, geneza, durerea afecțiunii, vindecarea, anti(corpii) disco și depresia, conexiunile și variabilele. Și descoperă ce ne face atât de singuri: frica de ceilalți, frica de sine, frica de tot. Totul ...
Citește articolul

UN ARTICOL DE CARMEN TĂRNICERU Cum o fi să locuiești într-un ceas? În ticăitul continuu al mecanismelor timpului, viața ta să stea pe loc. Cerul înstelat să fie veșnic același, plus/ minus o anume stea, iar apartamentul, un dezastru exotic pentru orice ființă așa-zis superioară ce îi calcă pragul. Fântâna din curte să miroasă a ouă clocite iar orășelul de provincie unde ești profesor să fie răzbătut de o zvâcnire exclusivă la unicul și perpetuul American dream – Bucureștiul. Să îți duci traiul într-o comună urbană înțesată de reguli pe ...
Citește articolul

UN ARTICOL DE CARMEN TĂRNICERU Vocea umană este un instrument versatil care prinde adesea contur fizic. Ea poate dansa, se poate mișca și ridica, arunca, muta corpuri, poate forma o orchestră amplă și o poate menține atât timp cât decide. Vocea e un personaj colectiv sau unul individual, e un bebeluș sau o domnișoară care se străduiește prea mult, un bogătan proaspăt coborât dintr-o mașină scumpă sau, pur și simplu, ursul Bernard din desenele cu același nume. Este o ușă care se deschide, care creează frământare. Vocea omului poate fi ...
Citește articolul